Durere fără margini într-o familie din Botoșani: trei frați au murit pe rând, în intervalul a câteva luni, toți înainte de a împlini 60 de ani. Doi au fost răpuși de o boală grea, iar celălalt a cedat în urma unei probleme cardiace. Comunitatea vorbește despre un „blestem”, în timp ce apropiații își plâng pierderile și rememorează lupta dusă până în ultima clipă.
Cine erau frații și ce s-a întâmplat
Cei trei bărbați erau antreprenori cunoscuți în Botoșani, implicați în afaceri locale și obișnuiți să muncească împreună. Ultimul care s-a stins a fost Viorel, la doar 59 de ani, după o confruntare îndelungată cu cancerul. Pierderea fraților săi, Dan și Romică, i-a îngreunat și mai mult drumul, spun rudele, iar sfârșitul a venit când familia încă se pregătea de sărbători: Viorel a fost condus pe ultimul drum chiar de Paște.
Rând pe rând, suferința i-a doborât: doi dintre ei au fost învinși de boală, în timp ce al treilea a murit după ce inima i-a cedat. Succesiunea rapidă a tragediilor a lăsat în urmă nu doar o afacere de familie zguduită, ci și o comunitate care privește uimită o serie de evenimente greu de cuprins în cuvinte.
„Două luni de zile am stat în Dubai. Tot spunea: O să mă fac sănătos! Am luptat. Numai noi ştim că am luptat”, a spus Surugiu Daniela, soția lui Viorel.
Potrivit familiei, încercările de tratament au fost numeroase și susținute, cu drumuri în afara țării, căutând cele mai bune soluții medicale. Chiar și așa, luptele duse în spitale și clinici nu au putut schimba deznodământul.
Durerea familiei și reacția comunității
În urma tragediilor succesive, cei apropiați au rămas cu amintiri, fotografii și promisiunea nespusă de a duce mai departe ceea ce frații au clădit împreună. În cartier și printre prieteni s-a vorbit despre o soartă nedreaptă, unii folosind cuvântul „blestem” pentru a descrie succesiunea necruțătoare a întâmplărilor.
„Este foarte dureros. Nu ne aşteaptam ca ceilalţi 2 fraţi să se ducă aşa repede. Am încercat să îl tratăm în mai multe ţări şi în Europa şi în afara ei. Dar din păcate nu s-a putut face nimic. Şi boala a fost grea, dar mai greu a fost să îşi îngroape fraţii”, a mărturisit Ramona Grădinariu, fiica lui Viorel.
Rudele vorbesc despre luni întregi de speranță și teamă, despre consultații și opinii medicale obținute în mai multe state, inclusiv în Orientul Mijlociu și în Europa. Lucrurile esențiale rămân, însă, cele umane: sprijinul dintre frați, puterea cu care familia a încercat să le fie alături și liniștea pe care au căutat-o în momentele cele mai grele.
În Botoșani, cunoscuți și colaboratori au aprins lumânări și au transmis condoleanțe. Prieteni vechi au povestit cum cei trei s-au susținut reciproc în afaceri și în viață, cum au învățat unii de la alții și cum au rămas, până la capăt, uniți. Solidaritatea comunității i-a însoțit pe ultimul drum, alături de rugăciuni și lacrimi.
Acum, familia se adună în jurul amintirilor: mesele la care erau toți, planurile de lucru, discuțiile despre viitor. Dincolo de cuvinte, rămâne aceeași întrebare pe care o pun mulți: de ce atâta suferință într-un timp atât de scurt? Iar răspunsul, oricât ar fi căutat, pare că se lasă încă așteptat.
