O pacientă din Poznań, care suferea de cancer, a decedat în spitalul Regional din oraș după ce a petrecut 46 de ore la Secția de Primrii Urgențe fără a fi transferată pe o secție de internare. Femeia, identificată în rapoarte ca Maria, s-a prezentat cu simptome grave de deshidratare, diaree, vărsături și febră.
Circumstanțele intervenției medicale ridică întrebări privind disponibilitatea resurselor și gestionarea pacienților în situații de criza în unitățile de urgență din Polonia. Spitalul a confirmat că nu existau paturi disponibile pe secțiile cu cerințe de izolare, ceea ce a determinat prelungirea șederii pacientei pe secția de urgență, deși starea ei se agrava continuu. Fiul doamnei Maria a documentat detaliile acestei perioade, inclusiv condițiile din încăperea în care a fost plasată.
Incidentul s-a produs pe 23 iulie. Maria s-a prezentat cu simptome caracteristice unei infecții gastroenterice acute, agravate de comorbidități deja existente. În primele ore, a fost plasată într-o cameră care, potrivit declarațiilor familiei, nu respecta standardele necesare pentru îngrijirea unui pacient spitalizat. Fiul acesteia a relatat pentru presa locală că ușa încăperii era marcată ca „magasin de depozitare”, iar spațiul conținea pături și echipamente defecte, fără ferestre, sistem de chemare pentru asistență medicală, ventilație adecvată sau chiar o suprafață pentru a plasa obiecte personale.
Starea pacientei s-a deteriorat progresiv pe parcursul celor 46 de ore. Symptomele s-au agravat: puls accelerat, extremități reci, buze cu colorație anomală și episoade de confuzie mentală. Fiul a observat dificultăți în introducerea accesului intravenos, iar monitorizarea continuă nu a fost realizată conform protocoalelor standard. Familia consideră că personalul medical ar fi trebuit să intensifice intervenția terapeutică, mai ales având în vedere semnele clare de șoc infecțios.
Doar după 46 de ore, Maria a fost transferată la Secția de Boli Interne. Aici, medicii au constatat imediat că situația era critică. Au inițiat un tratament intensiv: soluții pentru rehidratare, antibiotice, noradrenalină pentru susținerea tensiunii arteriale și oxigen suplimentar. Pacientei i s-a administrat și o secvență de intubație endotraheală, urmată de transfer la Secția de Terapie Intensivă.
În ciuda acestor măsuri agresive, Maria a decedat a doua zi după transfer. Autoposia și investigațiile clinice ar putea clarifica exact cauza letală și dacă intervenția timpurie ar fi modificat evoluția bolii. Cu toate acestea, decalajul de 46 de ore între prezentarea inițială și tratamentul corespunzător rămâne o problemă centrală.
Familia a depus o plângere la procuratură pentru investigarea morții. Fiul doamnei a subliniat că nu acuză direct personalul medical de neglijență criminală, ci cere transparență cu privire la circumstanțele care au permis o ședere atât de prelungită pe secția de urgență și la motivele pentru care transferul nu a fost prioritizat mai devreme. „Nu acuz personalul medical de vină, dar vreau să știu adevărul,” a declarat el.
Spitalul Regional a răspuns investigațiilor prin biroul de relații publice, confirmând că protocolul de tratament a fost conform cu ghidurile medicale acceptate. Conducerea instituției a recunoscut totuși că durata șederii pe secția de urgență a fost mai lungă decât în mod obișnuit, datorită indisponibilității păturilor pe secțiile specializate în izolare.
Aceasta evidențiază o problemă sistemică în multe spitale din Europa Centrală și de Est: supraîncărcarea secțiilor de urgență și deficitul chronic de paturi disponibile pe secțiile de internare. Când pacienții nu pot fi transferați la unitățile corespunzătoare diagnosticului, riscurile de complicații și mortalitate se multiplică exponențial. Această situație afectează deosebit pacienții cu condiții multiple și cu sisteme imunitar compromis.
Investigația procurorului va examina: ordinea inițială de transfer refuzate, ritmul la care s-a intervenit clinic, conformitatea medicului de gardă cu protocoalele departamentale și dacă au existat documente care să justifice întârzierea. De asemenea, vor fi analizate politicile interne ale spitalului referitoare la gestionarea pacienților în decubare pe urgență și disponibilitatea resurselor.
Cazul Mariei aduce în atenție necesitatea unei analize mai aprofundate a capacității sistemelor de sănătate de a răspunde crizelor medicale urgente. Familiile pacienților care nu au primit îngrijiri la timp merită răspunsuri clare și o cale de remediere care să evite repetarea unor situații similare. Ancheta va stabili responsabilitățile și va putea genera recomandări pentru îmbunătățirea procedurilor.