Alin Mario Berinde, adolescentul de 15 ani din localitatea Cenei, județul Timiș, a fost condus pe ultimul drum sâmbătă, 24 ianuarie 2026. Comunitatea s-a strâns în număr mare pentru a-și lua rămas-bun de la copilul plecat mult prea devreme, iar atmosfera a fost una copleșitoare. Părinții lui Mario au trăit momente sfâșietoare: tatăl și-a strigat durerea, iar mama a fost sprijinită de rude pentru a nu se prăbuși.
La ceremonia religioasă și pe traseul către cimitir, au fost aprinse numeroase candele, iar coroanele de flori albe au acoperit drumul. Oamenii au venit cu lumânări, au rostit rugăciuni și au încercat să fie alături de familia greu încercată, într-o zi în care întreaga comunitate a simțit nevoia să fie unită.
Durere la Cenei, Timiș
Imaginile surprinse în curtea casei și apoi la cimitir au arătat o mamă doborâtă de pierdere, ținută strâns de rude pentru a putea înainta. Potrivit relatărilor din presă locală, momentul a devenit emblematic pentru tragedia care a zguduit satul: un copil de 15 ani, „un destin frânt brutal și mult prea repede”, luat din mijlocul familiei în împrejurări care au șocat opinia publică.
În jurul sicriului, rude, vecini și prieteni au vegheat în liniște, cu capetele plecate. Mulți dintre cei prezenți au rememorat ultimele întâlniri cu Mario, vorbind despre un tânăr prietenos, apropiat de colegii săi și implicat în viața școlii. În fața durerii, cuvintele au fost puține, însă gesturile – lumânările aprinse, coroanele, sprijinul discret oferit părinților – au vorbit în locul tuturor.
„Mama e într-o stare de șoc. Nu prea poate să vorbească nimeni cu ea. E într-o stare destul de rea. Toată familia e la Cenei. Bunicii din partea tatălui, bunicii din partea mamei, sora mamei, unchiul, prietenul meu.”
Mesajul unui prieten al familiei redă fidel starea de neputință din aceste ore și efortul celor apropiați de a-i fi alături mamei.
Gesturi de solidaritate ale colegilor și comunității
Pe drumul către cimitir, colegii lui Mario au ridicat către cer baloane albe, un semn al purității și al despărțirii blânde. Momentul a emoționat asistența și a adăugat o notă de tăcere respectuoasă peste zumzetul mulțimii. În urma cortegiului, lumina candelelor și florile au desenat un traseu al memoriei, iar imaginile cu baloanele urcând spre cer au rămas în mintea tuturor.
Familia, prietenii, colegii și locuitorii din Cenei au însoțit cortegiul funerar în liniște, cu pași egali și cu privirile ațintite către sicriu. În mulțime s-au auzit șoapte de rugăciune, iar semnele crucii au marcat momentele de trecere prin dreptul bisericii și la intrarea în cimitir. Coroanele așezate în jurul mormântului au fost, în mare parte, din flori albe, simbol al copilăriei și al unui suflet curat.
Pe tot parcursul ceremoniei, rudele i-au stat aproape mamei, ajutând-o să se sprijine atunci când picioarele păreau să nu o mai asculte. Vecinii au ținut rânduri compacte în spatele familiei, iar foști profesori au rostit câteva cuvinte, subliniind cât de mult a contat Mario pentru colegii lui.
Prin felul în care s-a desfășurat înmormântarea – de la rugăciuni și cântările bisericești, până la gestul baloanelor albe – comunitatea a încercat să ofere familiei un cadru demn, în care durerea să fie împărțită și sprijinită. Prezența numeroasă, coroanele și lumânările au marcat un rămas-bun colectiv pentru un adolescent iubit, pe care locuitorii din Cenei nu-l vor uita.