Cunoscută pentru aparițiile sale mereu luminoase, Mama Geta, mama lui Culiță Sterp, pregătește o carte despre traseul ei de viață. Dincolo de zâmbet, ea vorbește despre o existență marcată de greutăți și episoade dureroase, iar proiectul editorial își propune să adune, cu sinceritate, aceste trăiri. Autoarea are încredere că povestea ei va întâlni un public numeros și curios.
Ideea volumului s-a născut din dorința de a așterne pe hârtie încercări despre care până acum a vorbit rar: dureri rămase în corp și în memorie, dar și puterea de a merge mai departe. Cu o atitudine fermă și cu o credință puternică în impactul narațiunii sale, Mama Geta spune că nu urmărește un text stufos, ci unul scurt, direct, ușor de parcurs.
„Eu vreau să scriu o carte, cu povestea vieții mele, va fi incredibil. De fiecară dată, după ce gătesc, pe mine mereu mă doare spatele și coastele rupte de bărbatul care a dezertat de acasă. Eu de vreo 3-4 spun că vreau să scot o carte despre ce am trăit, vreau să fie scurtă, de 100 de pagini, nu vreau să plictisesc lumea. Și sunt convinsă că o să prindă bine și o să se vândă.”
„Cred că și un milion de exemplare o să vând. Am notat deja niște idei, mai ales episoadele dramatice, sunt toate notate, pe acelea nu pot să le uit vreodată. Mereu mă gândesc la titlul cărții, când am puțin timp liber, nu m-am hotârât încă, parcă nu aș vrea să fie chiar dramă. Aș vrea să fie scurt, din 2-3 cuvinte”
Plan pentru o carte-confesiune
Volumul anunțat va avea, potrivit autoarei, aerul unei confesiuni. Ea își imaginează o deschidere scurtă despre copilărie, urmată de un „cuprins” concentrat pe momentele-cheie care i-au schimbat direcția vieții. Nu vrea o dramă apăsătoare, ci o relatare sinceră, în care tonul rămâne uman și cald, chiar dacă faptele sunt dure. Formatul gândit: aproximativ 100 de pagini, ritm alert, episoade bine conturate și ușor de urmărit.
Își notează constant idei – mai ales scenele cu puternică încărcătură emoțională – și se gândește la un titlu scurt, din 2-3 cuvinte. În jurul ei, familia încurajează finalizarea „ciornei”, iar reacțiile pe rețelele sociale sunt, anticipează ea, inevitabile. Pentru Mama Geta, această inițiativă devine o formă de ordine interioară, dar și o posibilă resursă pentru cititori, care se pot regăsi în paginile ei.
„Va fi un fel de biografie, și cu copilăria mea, pe scurt, de unde am plecat, o introducere scurtă, apoi acel cuprins care va fi incredibil. Și fata mea, Ileana îmi spune mereu să termin ciorna, că mă ajută și ea după, o tipărim și îi dăm drumul. Să vedeți de acolo câți ar face tiktokuri. Sunt acolo niște povești și niște detalii pe care nimeni nu le știe. Fostul meu bărbat mi-a rupt coastele, mi-a dat în piciorul drept de mă furnică mereu, când stau în picioare sau când se schimbă vremea.”
Rănile unei căsnicii violente
Un capitol consistent va cuprinde, spune ea, realitatea agresiunilor din fosta căsnicie. Vorbește despre coaste rupte, dureri de spate și furnicături persistente la piciorul drept – urme pe care corpul le păstrează în timp. Chiar dacă trecutul a lăsat cicatrici, poziția ei rămâne clară: adevărul merită spus, iar mărturia nu va fi filtrată de teama reacțiilor.
În același registru, Mama Geta amintește un moment în care, la nunta lui Iancu, tatăl copiilor ar fi recunoscut greșelile comise. Pentru ea, însă, asemenea scuze nu mai schimbă trecutul. Își asumă public perspectiva și promite că ea va rămâne neschimbată în carte, indiferent de poziția celorlalți implicați.
„Pe mine nu mă interesează ce părere ar avea el sau ce va spune când va citi, pentru că e totul adevărat. Și la nuntă la Iancu el le-a zis copiilor că îi pare rău că a bătut-o pe mama lor. Păi degeaba îți mai pare rău acum, că m-a bătut gratis, asta e problema”
În prezent, autoarea își definitivează schița volumului, jonglând între posibile variante de titlu și ordinea episoadelor. Spune că s-a săturat de tăcere și că își dorește un text scurt, „care prinde”, astfel încât fiecare pagină să conteze. În paralel, strânge detalii și amintiri pentru ca proiectul să reflecte fidel viața pe care o poartă, cu luminile și umbrele ei.