Premierul ungar Viktor Orbán își reafirmă poziția: dreptul de veto trebuie păstrat ca instrument-cheie în procesul decizional al Uniunii Europene. În viziunea sa, menținerea posibilității ca un stat membru să blocheze o hotărâre este o garanție a suveranității naționale și a echilibrului dintre capitalele europene, în special atunci când sunt în joc teme sensibile cu impact direct asupra politicilor interne.
Mesajul vine pe fondul unei discuții recurente la nivel european despre cum poate fi făcută guvernanța mai rapidă și mai eficientă, fără a submina interesele fiecărui stat membru. Pe de o parte, se vorbește despre nevoia de a evita blocajele; pe de altă parte, se insistă că unanimitatea obligă la compromisuri reale și conferă legitimitate deciziilor cu miză majoră.
Ce presupune dreptul de veto în Uniunea Europeană
În cadrul Consiliului UE și al Consiliului European, anumite dosare – în special cele ce țin de politica externă și de securitate, de impozitare, de aderarea de noi membri sau de cadrul financiar multianual – sunt, în mod tradițional, decise prin unanimitate. Asta înseamnă că fiecare stat are, în practică, un instrument de blocaj atunci când consideră că interesul său fundamental este afectat.
În multe alte domenii, Uniunea utilizează votul prin majoritate calificată, unde o decizie poate trece fără acordul tuturor, cu condiția formării unei majorități solide a statelor și a populației reprezentate. Disputa actuală nu este dacă această regulă funcționează – realitatea arată că, de cele mai multe ori, da – ci dacă ea ar trebui extinsă spre zonele unde, până acum, a prevalat unanimitatea.
