Ioana Tufaru, fiica regretatei artiste Anda Călugăreanu, spune că este gata să facă un demers neobișnuit pentru a-i împlini dorința fiului ei, Luca. Într-o discuție deschisă în emisiunea „Online Story by Cornelia Ionescu”, aceasta a mărturisit că ia în calcul să-l caute pe Gigi Becali pentru a găsi o soluție care să-l apropie pe băiat de fotbal.
Motivația Ioanei vine din pasiunea reală a copilului pentru sport și din dificultățile financiare care o împiedică, deocamdată, să-l înscrie la antrenamente și să-i asigure echipamentul necesar. Fără exagerări, spune clar că își dorește să-l vadă pe Luca fericit și că va încerca orice variantă legală și decentă care să-i deschidă drumul spre teren.
Planul pentru visul lui Luca
Ioana a explicat că în casă s-a vorbit tot mai des despre fotbal, iar rugămințile insistente ale lui Luca au împins-o să-și reevalueze opțiunile. Cheltuielile permanente pentru un club, deplasări și echipament sunt peste posibilitățile familiei, motiv pentru care analizează o solicitare de sprijin. Ea nu ascunde nici faptul că, în trecut, a primit adăpost și ajutor timp de mai mulți ani, lucru pentru care rămâne recunoscătoare.
„Luca m-a zăpăcit să-l duc la fotbal. Nu am îndrăznit, am plecat de acolo de aproape 3 ani, dar nu e o idee rea, nu se știe. Îi rămân recunoscătoare toată viața mea pentru cei 9 ani cât am stat la el. O să încerc să-l caut, într-o zi o să merg la palat să vedem ce spune. Deocamdată ne focusăm pe școală, că e din ce în ce mai grea materia.”
În cuvintele sale, prioritatea imediată rămâne școala, însă intenția de a ajunge „la palat” pentru a cere o mână de ajutor rămâne pe masă. Ioana punctează că nu urmărește favoruri speciale, ci doar o șansă pentru un copil care iubește jocul cu mingea și care visează să-și pună ghetele pe gazon.
„Recunoștință” este cuvântul pe care îl repetă, subliniind că sprijinul primit cândva a însemnat un acoperiș și stabilitate. Acum, spune ea, ar putea fi vorba despre un alt tip de sprijin: acces la antrenamente și un start corect pentru Luca într-un mediu organizat.
Problemele de la școală și nevoia de sprijin emoțional
Dincolo de planurile pentru teren, Ioana a vorbit deschis despre episoadele dureroase prin care trece fiul ei la școală. Unele discuții dintre colegi l-au rănit, mai ales când au apărut comparațiile pe tema hainelor și a pantofilor sport. Termenul de discriminare nu este folosit ușor, dar el descrie cel mai bine situațiile care i-au tăiat, uneori, cheful de a merge la ore.
„Sunt niște lucruri care mă dor foarte tare la școală. Discriminarea asta…nu se joacă cu el că nu are o anumită firmă de adidași în picioare. I-au zis: nu ne jucăm cu tine că nu ai adidași din ăștia ca noi și haine de firmă. (…) a venit și a zis că nu vrea să mai meargă la școală că nu se joacă copiii cu el. (…) I-am zis că nu am posibilitățile părinților lor, sunt buni și ăștia. Nu ăși dorește haine de firmă, își dorește să fie tratat ca ceilalți.”
Ioana subliniază că Luca nu cere etichete scumpe și nu condiționează nimic de cumpărături. Dorința lui este simplă: să fie acceptat și primit în jocurile din pauză, cu aceleași șanse ca orice alt copil. Din această perspectivă, inițiativa de a-l apropia de fotbal are și o miză emoțională: apartenență, prieteni, încredere.
În familie se discută zilnic despre teme, teste și recuperat materie, iar Ioana încearcă să țină echilibrul dintre carte și sport. Ea spune că îl încurajează pe Luca să își vadă de lecții, dar să nu renunțe la vis; iar când va fi posibil, să facă pasul către antrenamente. Între timp, energia lui pentru mișcare e canalizată în jocuri simple, în fața blocului, cu aceeași minge care, speră el, îl va duce într-o zi pe terenul unui club.
Deocamdată, rămân pe masă două direcții clare: continuarea focusului pe școală și căutarea unei soluții realiste pentru înscrierea la fotbal. O eventuală vizită „la palat”, așa cum a spus Ioana, ar putea fi următorul pas, în funcție de timpul și deschiderea celui pe care intenționează să-l caute.