Duminica Sfintei Cruci, aflată la mijlocul Postului Mare, este pentru mulți credincioși un prilej de a-și întări nădejdea și de a cere ocrotire pentru lunile ce urmează. În tradiția populară românească există obiceiul de a așeza în portofel câteva lucruri cu valoare simbolică, despre care se crede că pot aduce belșug, noroc și liniște sufletească.
Obiceiul păstrării unor obiecte în portofel
1) O monedă sfințită sau o monedă veche. Se obișnuiește ca, în această duminică, portofelul să cuprindă o monedă pe care să o păstrezi tot anul. Ideal ar fi să fie sfințită la biserică ori aleasă special pentru prosperitate. Tradiția spune că nu se cheltuiește, ci rămâne acolo ca semn al stabilității banilor și al continuității câștigurilor. În unele locuri se crede că o monedă primită de pomană sau dăruită de o persoană dragă sporește șansele de noroc.
2) O iconiță mică sau o cruciuliță. Fiind sărbătoare închinată Crucii, mulți aleg să poarte în portofel o iconiță ori o mică cruciuliță. Acestea sunt privite ca semne ale protecției divine, menite să ferească de pierderi, conflicte și intenții rele. De obicei, obiectul este primit de la biserică sau de la cineva apropiat și este păstrat cu respect.
3) O frunză de busuioc sfințit. Busuiocul are loc aparte în evlavia populară. O frunză sfințită, așezată în portofel chiar în Duminica Sfintei Cruci, este considerată apărătoare împotriva energiilor potrivnice și aducătoare de binecuvântare. Mulți o păstrează până la o sărbătoare mare următoare, când o înlocuiesc cu una nouă.
4) Un bilețel cu o rugăciune scurtă. Un verset sau o rugăciune de câteva cuvinte poate fi purtată pe un bilețel îndoit. Gestul amintește, de fiecare dată când deschizi portofelul, de legătura cu Dumnezeu și de dorința de a avea sănătate, liniște și belșug. În credința populară, dorințele scrise cu inimă curată în această zi primesc ajutor de Sus.
Semnificații și rânduieli legate de Duminica Sfintei Cruci
Duminica Sfintei Cruci marchează un moment de răgaz și întărire în efortul duhovnicesc al Postului. Oamenii merg la biserică, se roagă pentru familie și pentru ocrotire, iar acasă păstrează datinile care s-au transmis din bătrâni. Chiar dacă aceste obiceiuri țin mai mult de credința populară decât de rânduieli stricte, ele sunt urmate de numeroși români ca semn de încredere în purtarea de grijă divină.
„Bătrânii spun că, în această duminică, cerurile sunt mai aproape de rugăciunea omului, iar tot ce faci cu credință are spor.”
Mulți credincioși aleg să aducă de la slujbă apă, busuioc sau iconițe, pe care le așază apoi la loc de cinste ori, după obicei, în portofel. Important, spun tradițiile, este să păstrezi aceste lucruri cu evlavie și să nu le tratezi ca pe simple talismane materiale.
Practic, obiectele pot sta într-un buzunar interior al portofelului, ferite de umezeală și de rupere. Busuiocul uscat se schimbă atunci când se fărâmițează, moneda rămâne „necheltuită”, iar bilețelul cu rugăciunea se poate rescrie din când în când, ca un mic exercițiu de aducere-aminte și de înnoire a nădejdii.