Anca Serea, mamă a șase copii și partenera lui Adi Sînă, traversează o perioadă în care sarcinile de familie și programul școlar al celor mici se suprapun. Între drumurile zilnice, teme, activități extrașcolare și gospodărie, ea își găsește, când poate, câteva clipe de echilibru pentru a-și reface energia.
Săptămâna 1–8 martie: ritm intens în familie
În debutul lunii martie, odată cu serbările și pregătirile dedicate Zilei Femeii, agenda casei a devenit mai încărcată ca de obicei. Cea mai mică dintre fete, Leeah, se află în clasa pregătitoare, iar emoțiile primei serbări au mobilizat întreaga familie. Bucuria copiilor s-a împletit cu un ritm alert de pregătiri și drumuri, într-o săptămână în care grija pentru detalii a contat la fel de mult ca prezența la fiecare moment.
„Săptămâna de 1-8 martie a fost extrem, extrem de aglomerată pentru noi, pentru că am avut serbări pentru toți copilașii. A fost și prima serbare de Ziua Femeii la Leeah, pentru că este în clasa pregătitoare, și am primit foarte, foarte multe surprize și minunății de la copii, făcute de mânuțele lor: felicitări, desene, coliere, brățări, mărțișoare. Toate lucrurile frumoase pe care ți le poate oferi un copil. Am fost și în comitetul de organizare cu mămicile, a fost o săptămână plină și extrem de aglomerată”.
Dincolo de emoții, logistica de zi cu zi a rămas aceeași: treziri matinale, îmbrăcatul pentru școală, pachete, mese gândite din timp și coordonarea cursurilor sau antrenamentelor. Presiunea s-a făcut simțită, dar micile gesturi ale copiilor — felicitări colorate, brățări și mărțișoare — au transformat oboseala în bucurii care dau sens alergăturii.
Cum arată zilele fără sprijin în casă
Chiar și în weekend, când ar părea că programul se relaxează, activitățile se succed fără pauză: proiecte creative alături de cei mici, ore de mișcare și un timp scurt rezervat cuplului, pentru a menține legătura dintre rolurile din familie. În tot acest parcurs, planificarea rămâne instrumentul principal.
„În weekend am fost la un atelier de bijuterii cu Leeah, unde și-a confecționat pentru prima dată colierul ei, aproape singurică, iar eu am stat să o fotografiez și să o filmez. Apoi am avut lecții de patinaj cu ea, iar seara am ieșit la cină cu Adi. Legat de timp, îmi fac, cu mari eforturi, dar ce să fac, trebuie. Toată lumea se agită în felul ei”.
În perioadele când ajutorul din casă lipsește, totul se sprijină pe disciplină și liste bine ordonate. Zilele încep devreme, pentru a prinde plecările în excursii și programul școlar, iar între o mașină de spălat pusă la timp și una de vase, rămân doar câteva minute de respiro. Aici intervin acele obiceiuri mărunte, dar esențiale, care readuc ritmul la o stare gestionabilă.
„Când simt că nu mai pot, că obosesc, fac o baie caldă sau un masaj. Acum nu avem ajutor în casă, doamna noastră a plecat o săptămână în Republica Moldova și chiar trebuie să mă descurc singură. De exemplu, astăzi sunt trează de la 6, copiii au plecat într-o excursie cu școala, i-am dus pe Ava și pe Moise la școală la ora 6:30, pe Leia la 8:20, am pus o mașină de rufe la spălat, o mașină de vase. Acum trebuie să mă gândesc ce le pregătesc de mâncare. Până la urmă, nu este nimic special din ceea ce fac eu și altele nu fac. Este normalitatea noastră, cu care m-am obișnuit.”
Când epuizarea își face loc, remediile sunt simple, la îndemână: o baie fierbinte, un masaj scurt, câteva minute fără zgomot. Nu reduc numărul de sarcini, dar le fac suportabile. În spatele acestei ordini se vede rigoarea și se confirmă disciplina: fiecare copil primește atenția de care are nevoie, iar gospodăria își urmează cursul firesc, pas cu pas.
Între o spălare programată la secundă, o pauză pentru fotografii la atelierul de bijuterii și gândul la ce va fi la cină, ziua înaintează în pași mici și constanți. Un traseu care îmbină grija pentru familie cu dorința de a rămâne prezentă în fiecare moment, chiar și atunci când totul pare să se miște cu viteză.