Mama Geta, cunoscută publicului drept mama lui Culiță Sterp, pregătește un proiect personal pe care l-a ținut multă vreme aproape de suflet: o carte despre propriul traseu prin viață. Își propune un volum direct, cu ritm, în care să lase loc atât pentru lumini, cât și pentru încercările care au marcat-o. Spune că nu vrea pagini încărcate, ci o lectură care să se citească dintr-o suflare, dar să rămână în mintea oamenilor.
Deși apare adesea zâmbitoare, autoarea își anunță intenția de a recupera în scris anii grei, momentele de cumpănă și episoadele care i-au modelat firea. În viziunea ei, povestea va avea un fir clar, presărat cu amănunte vii, adunate „la cald”, pentru a nu pierde autenticitatea.
Cum își imaginează cartea: începuturi, episoade cheie și pagini scurte
Proiectul prinde contur ca o biografie cu un prolog despre rădăcini, urmat de un cuprins construit în jurul unor episoade marcante – multe dintre ele dureroase. Ținta declarată: aproximativ 100 de pagini, astfel încât povestea să curgă firesc, fără balast. Între timp, autoarea notează scene și idei, conturând un material care să fie pe cât de onest, pe atât de ușor de citit.
„Eu vreau să scriu o carte, cu povestea vieții mele, va fi incredibil. De fiecară dată, după ce gătesc, pe mine mereu mă doare spatele și coastele rupte de bărbatul care a dezertat de acasă. Eu de vreo 3-4 spun că vreau să scot o carte despre ce am trăit, vreau să fie scurtă, de 100 de pagini, nu vreau să plictisesc lumea. Și sunt convinsă că o să prindă bine și o să se vândă.”
Optimistă în privința impactului, Mama Geta mizează pe un public curios și empatic. Caută un titlu scurt, în 2-3 cuvinte, care să surprindă esența fără a o fixa într-o singură etichetă – nu neapărat o dramă, ci o poveste cu speranță și reziliență.
„Cred că și un milion de exemplare o să vând. Am notat deja niște idei, mai ales episoadele dramatice, sunt toate notate, pe acelea nu pot să le uit vreodată. Mereu mă gândesc la titlul cărții, când am puțin timp liber, nu m-am hotârât încă, parcă nu aș vrea să fie chiar dramă. Aș vrea să fie scurt, din 2-3 cuvinte”
Răni vechi și un trecut care încă doare
Un capitol consistent va atinge perioada de căsnicie, despre care spune că i-a lăsat urme atât emoționale, cât și fizice. Vor fi pagini în care relatează fără ocolișuri despre violență domestică, despre coaste rupte și dureri care revin când muncește sau când se schimbă vremea. Autoarea își asumă consecințele unei astfel de mărturisiri și afirmă că își dorește să spună lucrurilor pe nume, așa cum s-au întâmplat.
„Va fi un fel de biografie, și cu copilăria mea, pe scurt, de unde am plecat, o introducere scurtă, apoi acel cuprins care va fi incredibil. Și fata mea, Ileana îmi spune mereu să termin ciorna, că mă ajută și ea după, o tipărim și îi dăm drumul. Să vedeți de acolo câți ar face tiktokuri. Sunt acolo niște povești și niște detalii pe care nimeni nu le știe. Fostul meu bărbat mi-a rupt coastele, mi-a dat în piciorul drept de mă furnică mereu, când stau în picioare sau când se schimbă vremea.”
În tot demersul, sprijinul familiei e prezent. Fiica sa, Ileana, o încurajează să definitiveze ciorna, promițând ajutor pentru a o pregăti de tipar. Autoarea își imaginează și efectul în mediul online, unde anumite pasaje ar putea genera reacții și discuții – de la confesiunile despre anii grei până la momentele de înseninare care i-au dat putere.
„Pe mine nu mă interesează ce părere ar avea el sau ce va spune când va citi, pentru că e totul adevărat. Și la nuntă la Iancu el le-a zis copiilor că îi pare rău că a bătut-o pe mama lor. Păi degeaba îți mai pare rău acum, că m-a bătut gratis, asta e problema”
Până la lansare, Mama Geta continuă să-și așeze pe hârtie amintirile și detaliile de culise, selectând cu grijă momentele care i-au definit viața. Notele strânse deja conturează un volum scurt și tăios, în care rândurile despre răni alternează cu pagini de curaj, iar căutarea unui titlu potrivit rămâne deschisă.