Gheorghe Tulică, cunoscut în redacțiile din Constanța și alintat de colegi Gyx, s-a stins din viață la vârsta de 67 de ani, după o luptă îndelungată cu o boală nemiloasă. Vestea plecării sale a adus durere și recunoștință în comunitatea jurnalistică locală, unde numele lui era sinonim cu rigoarea imaginii și cu respectul pentru meserie.
Cine a fost Gheorghe Tulică
Considerat de mulți drept unul dintre cei mai vechi și mai temeinici cameramani din presa constănțeană, Gheorghe Tulică a însoțit nenumărate subiecte de interes public, surprinzând cu obiectivul său momente-cheie pentru publicul din Dobrogea. Departe de reflectoare, preferând munca discretă din spatele camerei, Gyx a rămas mereu acel profesionist pe care te puteai baza când situațiile de pe teren se schimbau din clipă în clipă.
Colegii își amintesc despre el calmul din teren, felul în care a știut să transforme detaliile aparent mărunte în cadre care spun o poveste, dar și disponibilitatea de a ajuta, fără să caute merite. Pentru redacțiile locale, prezența lui Tulică însemna siguranță tehnică și o privire formată, capabilă să anticipeze mișcarea subiectului și nevoile reporterului. În multe zile aglomerate, își începea munca înainte de răsărit și o încheia târziu, după ce „ultimul cablu era strâns” și totul era pregătit pentru difuzare.
Într-o breaslă în care viteza poate umbri atenția pentru calitate, Gyx a rămas fidel regulilor simple ale imaginii bine făcute: cadru stabil, lumină corectă, sunet curat. Această consecvență l-a făcut un partener de încredere pentru ziariști și tehnicieni, iar publicul i-a văzut de nenumărate ori munca, fără a-i ști întotdeauna numele.
Reacții și amintiri
Odată cu anunțul dispariției sale, au apărut numeroase mesaje de condoleanță și de recunoștință pentru anii petrecuți pe teren, pentru grija față de imagine și pentru discreția cu care și-a purtat profesia. Colegii vorbesc despre devotamentul lui pentru știre, despre drumurile lungi făcute în tăcere și despre acea clipă, mereu așteptată, când verifica pe ecran dacă „a ieșit”.
„Camera lui s-a oprit prea devreme”
Aceste cuvinte rezumă tristețea celor care l-au cunoscut. În spatele lor stau zeci de filmări realizate cu migală, ore de așteptare în fața instituțiilor, evenimente culturale și sociale documentate pas cu pas, dar și un șir de colegi care i-au învățat, din exemplul său, ce înseamnă respectul pentru imagine și pentru public.
Lupta sa cu boala a fost, spun apropiații, necruțătoare. Chiar și așa, până în ultimele luni, a păstrat legătura cu cei din redacții, întrebând de subiecte și de ce urmează la jurnal, semn că munca nu a fost doar o meserie, ci un mod de a fi. Într-o lume a breaking news-ului și a presiunii continue, Gyx rămâne pentru mulți dovada că atenția pentru detaliu și decența profesională nu țin de vârstă, ci de caracter.
67 de ani înseamnă, pentru un cameraman, mii de ore petrecute în spatele obiectivului. În cazul lui Gheorghe Tulică, aceste ore au însemnat imagini curate, povești spuse fără patetism și un standard ridicat lăsat celor care vin din urmă. Nu căuta lumina reflectoarelor, însă știa să o așeze corect pe chipurile celor filmați, să le respecte spațiul și emoția, iar asta s-a văzut în fiecare cadru.
Gheorghe Tulică a fost, pentru presa din Constanța, un reper de încredere. A plecat dintre noi după o boală grea, dar rămân numele, stilul, echilibrul și felul lui de a lucra: discret, meticulos și autentic. Pentru colegi și prieteni, el rămâne Gyx. Pentru public, rămân imaginile.