O mărturie a mamei Rebecăi aduce o nouă perspectivă asupra felului în care cele două fetițe din Mureș au ajuns în locul unde au fost găsite. Potrivit celor aflate în urma discuției cu copilul, femeia consideră că micuțele nu ar fi parcurs singure drumul până acolo și că ar putea exista implicarea unei terțe persoane. Elementele invocate de părinte includ atât relatarea fetei, cât și distanța mare față de casă.
„Rebecca mi-a zis: <<mami, am=”” dormit=”” pe=”” ciment=””>>,”</mami,>
Formula „am dormit pe ciment” indică o suprafață tare, neobișnuită pentru spațiul deschis în care au fost găsite, și devine un reper important în înțelegerea traiectoriei urmate de fete. În relatarea mamei, acest amănunt completează suspiciunea inițială: cineva le-ar fi putut lua din apropierea casei și le-ar fi dus în altă parte, pentru ca mai apoi ele să fie regăsite afară.
Faptul că fetițele au fost găsite și readuse lângă familie schimbă accentul discuției către lămurirea împrejurărilor. În lipsa unor detalii suplimentare, varianta descrisă de mamă rămâne o ipoteză sprijinită pe spusele copilului și pe observații legate de traseu și de mediul în care au fost descoperite. În centrul relatării stau aceste două elemente: ochii acoperiți și „cimentul” pe care ar fi dormit.
Relatarea părintelui reunește emoția momentului cu observațiile strânse la cald: frica intensă trăită în orele de căutări, îndoiala că drumul a fost parcurs pe jos și detaliul neobișnuit al unei nopți petrecute pe o suprafață dură. Aceste repere, așa cum reies din discuția mamei cu fetița, trasează cadrul în care sunt privite acum evenimentele.
Ce a spus mama Rebecăi
Ipoteza mamei pornește de la ceea ce i-ar fi povestit fiica după ce a fost găsită. Femeia susține că fetițele ar fi avut ochii acoperiți înainte de a fi duse în altă parte și că micuțele nu ar fi putut ajunge pe jos atât de departe. Ea subliniază că bănuiala nu reprezintă o acuză directă, ci o interpretare a spuselor copilului și a împrejurărilor în care au fost descoperite.
„M-am speriat foarte tare! Am crezut că nu o să le mai găsim niciodată și când am văzut cum au găsit-o nu știam cum să reacționez. (…) Fetița ne-a zis că înainte să plece le-a legat la ochi. Copila nu avea cum să le lege la ochi pentru că și ea e destul de mică, eu așa bănuiesc, că le-a legat cineva la ochi și le-a băgat în mașină. Nu aveau cum să ajungă așa departe pe jos. Cineva le-a luat.”
Declarația redată mai sus surprinde atât teama trăită de părinte în timpul căutărilor, cât și suspectarea unui transport cu mașina, pe fondul ideii că două copile nu ar fi reușit singure un asemenea traseu. Din relatare reiese că **posibila legare la ochi** este un aspect esențial al versiunii prezentate de familie.
Detalii care ridică semne de întrebare
Un alt element amintit în discuția dintre mamă și copilă privește condițiile în care au petrecut noaptea. Deși micuțele au fost găsite în aer liber, una dintre ele ar fi povestit că a dormit pe o suprafață dură, ceea ce contrastează cu ideea unui adăpost improvizat în natură. Acest detaliu, alături de distanța până la locul descoperirii, alimentează întrebările privind modul în care au ajuns acolo.