Viața în doi nu seamănă mereu cu scenariile din filme, dar pentru Ioana Ginghină rutina de acasă s-a așezat într-un echilibru pe care îl revendică deschis. Actrița povestește cum, în spatele proiectelor noi din ultimele luni, s-a aflat un partener prezent și implicat, gata să preia din sarcini atunci când programul ei a devenit imprevizibil.
În timp ce a lansat podcastul și a intrat în grila unui post de radio, Ioana a avut nevoie ca acasă cineva să țină ritmul. Cristi, soțul ei, a fost cel care a coordonat treburile zilnice și a rămas aproape de Ruxandra, fiica actriței, oferind stabilitate într-o perioadă profesională intensă.
Sprijinul lui Cristi, ancoră în plan personal și profesional
Întrebată cât de mult contează ajutorul partenerului, Ioana nu ezită să-l așeze în centrul poveștii recente. Mărturia ei pune reflectorul pe munca invizibilă din familie, aceea care permite unui proiect să prindă contur și să se susțină în timp.
„Da, Cristi mă susține și m-a susținut foarte mult perioada asta. Am avut o perioadă foarte aglomerată pentru că am început podcastul și eram foarte prinsă cu podcastul, apoi am început emisiunea la radio și eram foarte prinsă. Am fost foarte prinsă cu aceste începuturi, cu ședințe foto, nah, ca fiecare început de proiect, cu întâlniri. A fost alături de mine, mă susține din toate punctele de vedere, nu aș fi reușit fără el. Chiar nu aș fi reușit fără el pentru că atunci când eu am fost plecată de dimineața până seara, el a ținut casa, el a ținut-o pe Ruxi,â. El m-a ajutat financiar ca să pot pleca în aceste proiecte, drept pentru care fără el nu aș fi făcut absolut nimic din lucrurile pe care le fac în acest moment. Este ancora mea și îi mulțumesc din suflet că, uite, de atâția ani, e alături de mine. Îmi crește copilul pentru că e foarte implicat și în educația Ruxandrei, e un om extraordinar și sper să-l țină Dumnezeu alături de noi cât mai mult timp.”
Dincolo de emoție, mesajul subliniază un parteneriat funcțional: când unul aleargă pentru proiecte, celălalt asigură „spatele” casei — o dinamică pe care Ioana o numește, fără rezerve, ancoră.
Împărțirea treburilor: fără liste, cu comunicare și implicare
Actrița nu propune „rețete”, dar vorbește despre atenția la cuplu și despre importanța de a păstra timp împreună. Fără rigidități, fără promisiuni imposibile — ci cu disponibilitate reală de a fi acolo unul pentru celălalt.
„Nu pot să dau sugestii în ceea ce înseamnă o căsătorie fericită, eu am o căsătorie fericită în acest moment, dar sunt implicată și discutăm, și comunicăm, și țin foarte mult să avem timpul nostru împreună. Nu știu dacă ăsta e secretul, dar la noi funcționează.”
Cât privește munca din gospodărie, cei doi evită listele stricte. Criteriul este simplu: cine poate și când poate. Sarcinile ce cer forță rămân la el; gătitul se împarte; iar atunci când agenda Ioanei explodează, Cristi preia fără comentarii.
„Asta cu treburile împărțite în casă nu avem o listă tu faci aia, eu fac aia. Normal că nu fac eu treburile în curte că doar n-o să stau eu să tund, să tai pomii sau să tund iarba. Doamne Ferește. Sau să dau la zăpadă. Sau să schimb roata la mașină. Normal că ce ține de un fizic mai puternic le face el, dar nu stă să discutăm „vezi că tu tunzi iarba, eu îți pun focul la grătar”. Și el gătește, poate de multe ori. V-am zis că am avut o perioadă foarte aglomerată și el s-a ocupat de casă, deci el a gătit.
În această ecuație, există și ajutor extern pentru curățenie, iar ritmul sarcinilor se rearanjează atunci când proiectele se stabilizează. Ioana spune că, după lansările din 6 martie, a revenit la mai multe îndatoriri din casă. Tot ea amintește un detaliu din trecut: când cei doi s-au cunoscut, actrița avea o echipă de grădinari care venea săptămânal — semn că treburile din curte au fost mereu gândite pragmatic, nu ca test de răbdare.
„Mă rog, avem ajutoare la curățenie, nu se pune problema, dar el a fost mult mai implicat în treburile casnice decât mine. Acum, după 6 martie, de când am lansat proiectele și cumva merg… . Doar trebuie să mă duc la muncă și atât, am preluat eu tot ce înseamnă casă. Dar nu există, nu avem o listă… nu există așa ceva. Face fiecare după puterea posibilităților. Și, repet, nu am să tund eu niciodată grădina. Când m-a cunoscut, aveam echipă de grădinari care veneau o dată pe săptămână și se ocupau de grădină și de curte. Deci nu există că fac eu curtea sau dau la zăpadă.”
Felul direct în care Ioana povestește despre casă, muncă și parteneriat arată o formulă firească, fără artificii: un calendar comun, câteva reguli de bun-simț și multă comunicare — ingrediente pe care publicul le recunoaște ușor în poveștile proprii.