La 26 de ani, într-un interviu acordat în 1971, Mircea Lucescu formula o reflecție despre glorie și moarte care, reinterpretată astăzi, capătă o forță profetică pentru parcursul său remarcabil.
Afirmațiile, readuse recent în atenția publicului, au fost evocate de jurnaliști și foști colaboratori ai antrenorului, care au subliniat felul în care „Il Luce” îmbina performanța sportivă cu un apetit real pentru cultură și idei.
„O să vă dau ceva tare de tot. Un citat predestinat al lui Mircea Lucescu. O să vă cutremure. Un interviu în 1971 al lui Mircea Lucescu în revista ‘Familia’. Credeți-mă, o să vă cutremure, ține-te bine de scaun. Un citat cu o valoare de profeție al lui Mircea Lucescu. Spune așa. Repet, 1971, revista ‘Familia’. Este cutremurător.
Îl întreabă cine îl intervievează (n.r. Liviu Tudor Samuilă, tatăl jurnalistului Silviu Tudor Samuilă, de la Prima Sport): ‘Dar gloria îți place, Mircea Lucescu?’. Și el răspunde: ‘Îți răspund printr-un citat din Pascal: Plăcerea gloriei este atât de mare, încât de orice lucru ai alătura-o, chiar și de moarte, ai iubi-o!’. Deci s-a ridicat părul pe mine. Mi se pare incredibil. Este un citat profetic peste ani. Fix ce i s-a întâmplat, cutremurător. E un citat al destinului pentru Mircea Lucescu”, a spus Horia Ivanovici, în direct.
Un tânăr fascinat de lectură și limbi străine
În studiou, alți invitați au amintit că această frază nu a apărut din întâmplare. În spatele ei stădea un fotbalist tânăr, curios și erudit, pentru care cartea și dialogul cu lumea contau la fel de mult ca antrenamentele. Această dimensiune intelectuală a lui Mircea Lucescu a fost reliefată de foștii săi apropiați.
„Nea Mircea a avut și un defect extraordinar de mare, între ghilimele, citea și foarte multe cărți. Citea foarte mult. La 32 de ani vorbea șapte limbi. I-a și plăcut foarte mult. De aia nea Mircea a făcut parte dintr-o categorie de antrenori cărora le-au plăcut jucătorii tehnici”, a punctat unul dintre foștii săi jucători, Dănuț Lupu.
Această latură a personalității sale – pasiunea pentru idei și pentru comunicare în mai multe idiomuri – a fost văzută de mulți drept un avantaj competitiv într-un fotbal care, la acea vreme, venea dintr-o „țară închisă”
„Il Luce”, vizionarul care descria fotbalul viitorului
Episodul reamintit de Horia Ivanovici surprinde și felul în care Mircea Lucescu anticipa direcțiile mari ale jocului modern: publicul atras de frumusețea spectacolului și echipele puse să aleagă între rezultat cu orice preț și estetică.
„Îți spun eu cine a făcut interviul, tatăl lui Silviu Tudor Samuilă. Atenție, avea 26 de ani acolo (n.r. Când a spus chestiunea respectivă vizavi de glorie și moarte). E un copil când spune treaba asta, e un student. Într-un filmuleț pe care l-am dat de curând la, în 1988, îl ia o mașină de pe trotuarul aeroportului din Milano și intră și începe să vorbească cu reporterii italieni. Cineva e la volan, el e în dreapta, reporterii sunt în spate cu camera, vorbește în italiană. După care ajunge la stadion, vorbește în franceză, după care în engleză cu cineva, după vorbește cu Vava Cheran, care era acolo, evident în română. După care trece iar la italiană. Și suntem în ’88, o țară închisă.
Are o ușurință teribilă, nu că vorbea. Și acolo teoretizează fotbalul viitorului. Spune la un moment dat: Fotbalul va fi așa: dacă vom urmări să avem rezultate, nu vom mai atrage lumea la stadion, pentru că vom juca urât ca să le obținem. Dacă vom juca frumos, am putea să le obținem, dar cu siguranță vom aduce lumea la stadion”.
Imaginea care răzbate din aceste rememorări este a unui profesionist care, dincolo de tactică, a cultivat gustul pentru idei și pentru dialogul cu publicul. În 1971 avea 26 de ani, iar în 1988, într-o filmare la Milano, discuta cu jurnaliștii în italiană, franceză, engleză și română.
