Mărturiile sale, dar și declarațiile unei rude, dezvăluie o istorie marcată de distanță, lipsă de dialog și
neînțelegeri vechi.
Gest discret în ziua înmormântării
Potrivit unei rude apropiate, Gabriela Cristea nu a fost prezentă la înmormântarea tatălui. Totuși, ea a ales să marcheze momentul printr-un omagiu trimis de la distanță. Bărbatul a precizat că decesul s-a produs la 23 septembrie, iar familia l-a înhumat la Oltenița. În ziua ceremoniei, prezentatoarea a preferat un gest simplu, fără publicitate, pentru a-și arăta respectul.
„A decedat pe 23 septembrie. Are 6 luni de când a murit săracul, Dumnezeul să-i ierte. (…) Acolo la Oltenița e înmormântat și a trimis și ea prin florăria de acolo o coroană. Nu a fost, doar a dat un telefon la florărie acolo și au trimis ei o coroană de flori în numele ei. Atât (…) A stat la vreo trei azile, a stat mai mult în spital. A avut diabet, i-au tăiat un picior și după vreo 3 ani i-au tăiat și celălalt picior de sus de la coapsă. A fost imobilizat la pat ”
Relatarea vărului conturează finalul dificil al vieții tatălui: o boală grea, internări repetate, perioade petrecute în centre de îngrijire și, în cele din urmă, imobilizare la pat. În acest context, decizia Gabrielei de a nu participa direct la ceremonie, ci de a trimite o coroană, se înscrie în linia unei relații rupte de mult timp.
Confesiuni despre o relație dificilă cu părinții
În dialogul cu Jorge, vedeta a descris anii tinereții și felul în care tensiunile s-au acumulat până la despărțirea de familie. Ea spune că a crescut într-un mediu în care rolurile femeilor erau strict definite, iar dorința ei de a lucra în televiziune a fost privită cu suspiciune. La 19 ani, când nu a mai găsit căi de dialog, a ales să plece pe cont propriu.
„Relația cu părinții mei nu a fost una tocmai bună, asta poate și pentru că eu am fost mai complicată. Sau nu complicată, ci pur și simplu mi-am cerut dreptul la a trăi așa cum îmi doresc eu. Povin dintr-o familie în care femeile nu aveau foarte multe lucruri de spus. Ele erau acolo, trebuia să gătească, mâncare, să facă curățenie. Eu toată viața am fost un pic mai rebelă. În momentul în care nu am mai găsit nicio formulă de dialog, am hotărât să mă retrag și să plec. Aveam 19 ani. Am rupt legătura cu părinții că era ori fac cum spun ei, ori…”
Gabriela a mai explicat că refuzul familiei de a-i accepta cariera în televiziune a adâncit ruptura. Ea evocă prejudecăți puternice și o presiune de a se conforma unor așteptări pe care nu le împărtășea.
„Nu le convenea să fac televiziune. Li se părea că să faci televiziune este așa o meserie pentru femei ușoare, asta era preconcepția pe care o aveau. Voiam să am o meserie, să mă duc de la 8 la 5 la serviciu, să vin acasă, să mă ocup de familia mea și eventual să-mi mai iau și 2,3 bumbăceli de la soț, cam asta era preconcepția. Eu când am considerat că nu mai găsesc nicio formulă să am un dialog coerent, am făcut eu pasul înapoi. Poate a intervenit și orgoliul din partea tuturor și situația s-a deteriorat atât de mult încât…cam asta a fost”
Ruptura s-a văzut și la momentele-limită ale familiei. Vedeta a mărturisit că nu a participat nici la slujba de înmormântare a mamei sale, invocând teamă și tensiuni vechi.
„Mă rog, acolo (n.r. înmormântarea mamei) situația a fost mai complicată. (…) Am avut un stres de a mă duce pentru că riscam să-mi iau bătaie. Pentru că cumva aveau senzația că viața mea li se cuvine lor și că eu trebuie să fac doar ce-și doresc ei să fac. E complicat de înțeles mai ales pentru vremurile pe care le trăim. (…) Mama s-a dus prima și apoi tata.”
Din aceste declarații reiese un parcurs marcat de diferențe de mentalitate și de opțiuni de viață asumate, care au dus la tăierea punților de comunicare pe termen lung. Mărturiile publice ale Gabrielei Cristea rămân, așadar, o oglindă a conflictelor familiale greu de conciliat, dar și a felului în care fiecare și-a continuat drumul separat.