Instanța supremă avertizează că este pregătită să apeleze la instanțe, dacă nu sunt asigurate sumele necesare pentru plățile deja scadente, subliniind răspicat: „Legea nu este opțională”.
Date cheie din bugetul pentru 2026
Propunerea bugetară pentru ÎCCJ include 5,02 miliarde lei la capitolul credite de angajament – o creștere de 49,95% față de execuția preliminată pe 2025 – și 4,99 miliarde lei ca credite bugetare, în urcare cu 49,16% comparativ cu anul anterior. În același timp, un amendament adoptat în comisiile de Buget-Finanțe din Parlament, susținut de PSD, PNL, USR și UDMR, redirecționează 1 miliard de lei din alocarea ÎCCJ către 30 de primării cu datorii aferente proiectelor din PNRR.
Autorii modificării au justificat transferul prin nevoia urgentă de a debloca proiecte locale, însă pentru instanța supremă această mutare comprimă spațiul bugetar destinat cheltuielilor certe ale instituției. În ciuda majorării nominale, redistribuirea de fonduri afectează arhitectura financiară pe care ÎCCJ conta pentru 2026, inclusiv la capitole sensibile precum drepturile salariale și alte obligații ajunse la termen.
Recalcularea resurselor determinată de acest transfer schimbă prioritățile de plată și apasă pe principiile de stabilitate și previzibilitate bugetară, invocate constant de sistemul judiciar. În practică, orice întârziere la decontarea obligațiilor născute din lege poate bloca funcționarea curentă a instanței supreme sau obliga revizuirea unor programe deja asumate.
Reacția ÎCCJ și demersurile avute în vedere
ÎCCJ semnalează că situația nu este una accidentală, ci se înscrie într-un tipar care pune presiune asupra statului de drept. Instituția respinge ideea că normele legale privind finanțarea obligațiilor scadente ar putea fi interpretate discreționar sau amânate pe criterii politice.
„Această evoluție nu este una izolată. Ea reflectă o practică ce ridică serioase semne de întrebare cu privire la respectarea principiilor statului de drept.”
În mesajul public, instanța supremă anunță că analizează utilizarea pârghiilor din contencios administrativ pentru a forța respectarea angajamentelor bugetare asumate prin lege. Accentul este pus pe obligațiile certe, pentru care instituția cere ca finanțarea să fie disponibilă fără întârzieri.
„Să asigure sumele în vederea executării obligațiilor exigibile.”
Formularea „Legea nu este opțională” marchează o escaladare a tensiunilor dintre puterea judecătorească și cea executivă în privința alocărilor. Din perspectiva ÎCCJ, reducerea sau amânarea finanțării pentru plăți deja născute din lege intră în conflict cu principiile de funcționare a instituțiilor publice și cu nevoia de continuitate administrativă.
În perioada următoare, proiectul de buget și amendamentele conexe rămân pe agenda Parlamentului, unde se vor purta discuții suplimentare. Până la decizia finală, instituțiile vizate pot apela la căile legale pentru a-și susține pozițiile, inclusiv la acțiuni în instanță atunci când apreciază că obligațiile financiare impuse de lege nu sunt respectate.
