În viziunea sa, escaladarea din Orientul Mijlociu – pe care o plasează la data de 28 februarie – nu ar fi decât faza inițială a unei strategii mai ample atribuite fostului președinte american.
Mesajul lui Ziuganov vine pe fondul unei atmosfere interne marcate de îngrijorare și calcule geopolitice. Liderul KPRF a reluat tema presiunilor occidentale și a pus sub semnul întrebării intențiile Washingtonului. În același timp, a căutat să mobilizeze sprijin politic în jurul ideii de pregătire și vigilență, plasând Rusia în ipostaza unui actor vizat în mod direct de planurile adversarilor.
Rusia se teme de un atac al SUA
Potrivit lui Ziuganov, ceea ce se întâmplă acum pe scena internațională arată o schimbare de registru în modul în care SUA își exercită puterea. El a vorbit despre o politică tot mai agresivă și despre un climat care forțează statele să-și recalibreze prioritățile de securitate. În plenul Dumei de Stat, a folosit termeni duri la adresa Washingtonului, argumentând că discursul oficial american nu mai maschează adevăratele obiective.
„agresiune, violență și lipsă totală de principii”
„măștile imperialismului american au căzut”
Aceste formulări au fost menite să contureze, în fața deputaților, imaginea unei confruntări care depășește un singur teatru de operațiuni. Pentru liderul KPRF, succesiunea evenimentelor din ultimele săptămâni nu ar fi întâmplătoare. El a susținut că „faza iraniană” ar prefața alte mutări, iar Moscova s-ar regăsi pe o listă scurtă de priorități geopolitice atribuite lui Trump.
Ce susține liderul KPRF
În intervenția sa, Ziuganov a avansat chiar o ierarhie a țintelor pe care i-o atribuie fostului lider de la Casa Albă. În această schemă, China ar figura prima, Rusia a doua, iar Iran pe locul al treilea. Din această perspectivă, actuala criză din Orient ar fi doar un pas intermediar către o confruntare mai amplă, în care marile puteri sunt antrenate într-un joc al presiunilor și contra-presiunilor.
„În ceea ce privește lupta pentru supraviețuire, acum se luptă Iranul. Noi vom fi următorii. Uitați-vă la strategia lui Trump: pe primul loc este China, pe al doilea suntem noi, pe al treilea este Iranul”.
Prin această declarație, liderul KPRF încearcă să transmită ideea unei urgențe strategice. Dincolo de retorică, mesajul său mizează pe teme recurente în dezbaterea internă: nevoia de consolidare a capacităților de apărare, întărirea alianțelor tradiționale și pregătirea pentru scenarii neprevăzute. În același timp, avertismentul său este calibrat pentru a sublinia că etapa următoare – cea în care Moscova ar deveni țintă – ar putea începe imediat după „închiderea” episodului iranian.
Ziuganov își ancorează poziția în percepția unei lumi intrate într-un nou ciclu de confruntare, unde SUA își impun ritmul, iar ceilalți actori reacționează. Repetarea ideii de „listă” sugerează o lectură ierarhizată a amenințărilor și o logică a etapelor. Chiar dacă nu oferă elemente operaționale, el insistă asupra faptului că direcția ar fi deja fixată, iar Rusia trebuie să trateze această „programare” ca pe un semnal de alarmă.
Din perspectiva audienței interne, astfel de mesaje coagulează o narațiune de reziliență în jurul capitalei. Menționarea explicită a Chinei și a Iranului plasează disputa într-un registru global, în care alianțele, sancțiunile și confruntările prin interpuși sunt părți ale aceluiași tablou. În plan politic, luarea de poziție a lui Ziuganov reîmprospătează tema „asediului extern” și revalorizează discursul despre apărarea intereselor naționale în fața presiunilor descrise drept tot mai vizibile.
Pe fond, rămâne deschisă întrebarea privind cum și când s-ar putea materializa scenariul evocat. Pentru moment, el funcționează mai ales ca avertisment public și instrument de mobilizare internă, într-un climat regional volatil și cu mize strategice care depășesc cu mult cadrul strict al crizei din Iran.
