Echipajele au mobilizat resurse pe mare și din aer, încercând să localizeze rapid zona în care dispăruseră scafandrii.
Primele minute au fost decisive: coordonatorii au stabilit perimetrul de căutare în jurul structurilor subacvatice, unde vizibilitatea poate scădea brusc, iar curenții pot perturba orientarea. Din acel moment, fiecare secundă a fost contabilizată cu atenție, pe fondul îngrijorării tot mai mari că cei dispăruți ar fi putut rămâne blocați în cavități greu accesibile.
Cine sunt victimele tragediei
Între cei care și-au pierdut viața se află Monica Montefalcone, profesoară de biologie marină la Universitatea din Genova, precum și fiica sa, Giorgia Sommacal, studentă la inginerie biomedicală, în vârstă de 20 de ani. Potrivit informațiilor inițiale, cele două coborâseră până la aproximativ 49 de metri când au fost pierdute din vedere. Lista victimelor este completată de Muriel Oddenino, cercetătoare la aceeași universitate, Gianluca Benedetti, o prezență cunoscută în industria turismului din Maldive, și Federico Gualtieri, biolog marin și fost student al Monicăi Montefalcone.
Autoritățile au fost alertate în jurul orei 13:45, iar echipele de intervenție au declanșat operațiuni ample de căutare pe apă și din aer. După ore de scotocire metodică a perimetrului, primul trup a fost descoperit în jurul orei 18:13, într-o grotă situată la circa 60 de metri adâncime. Salvatorii au indicat că și celelalte victime ar fi putut rămâne în aceeași zonă, unde relieful subacvatic abrupt și intersecțiile înguste dintre cavități complică drastic orice tentativă de evacuare rapidă.
Ipotezele verificate de anchetatori
Investigația urmărește în prezent mai multe piste. Una dintre ele privește condițiile meteo din intervalul respectiv: în zonă fusese emisă o alertă meteo, iar rafalele atingeau 70–80 km/h, valori care pot influența starea mării, curenții și siguranța intrărilor/ieșirilor din peșteri. În paralel, capătă contur ipoteza pierderii orientării în rețeaua de galerii, situație în care un scafandru se poate îndepărta de linia de ghidaj sau poate rata punctul de întoarcere, mai ales când vizibilitatea scade sau se acumulează sedimente în suspensie.
Experții atrag atenția că scufundările la adâncimi apropiate de 50 de metri presupun competențe avansate, un plan strict de timp și gaz, dar și o stăpânire impecabilă a echipamentului. La asemenea niveluri poate surveni „beția scafandrului” (narcoza azotului), fenomen fiziologic care reduce acuitatea cognitivă, încetinește reacțiile și afectează judecata. În prezența unor factori combinatori — relief labirintic, stres, consum accelerat al rezervelor de gaz — erorile se pot amplifica, iar revenirea către ieșire devine o cursă contra-cronometru cu marje de manevră tot mai mici.
Pe lângă verificarea condițiilor din apă, anchetatorii încearcă să reconstituie succesiunea mișcărilor în interiorul peșterii, pentru a înțelege unde s-a produs ruptura de ritm și ce a determinat blocajul fatal. Sunt analizate indiciile colectate la fața locului și sunt coroborate informațiile furnizate de membrii expediției rămași la suprafață, astfel încât traseul subacvatic să fie redat cât mai fidel.