Rudele afirmă că bărbatul, care se simțea foarte rău, a fost luat în derâdere atât în timpul intervenției Ambulanței, cât și ulterior, la unitatea medicală.
În centrul acuzațiilor se află modul în care a decurs evaluarea inițială și lipsa de clarificări la externare. Ștefan, tată a opt copii, s-ar fi confruntat cu simptome severe – amețeală, transpirații reci și durere puternică în piept – cu aproximativ două săptămâni înainte de tragedie, potrivit familiei.
Relatarea familiei: de la primele semne la trimiterea acasă
Soția povestește că, încă din momentul intervenției echipajului medical, atmosfera a fost una nepotrivită pentru gravitatea situației. Ea afirmă că tonul și atitudinea ar fi fost ironice, iar suspiciunea nejustificată că bărbatul ar fi băut ar fi complicat suplimentar lucrurile.
„Şoferul de la Ambulanţă a început să facă mişto de soţ, că a zis că este beat. Am vrut să mă duc după soţ, la spital. Pe soţ l-au pus pe taxi şi mi l-a trimis acasă cu o reţetă. Nu i-a zis ce are”.
În spital, susțin rudele, consultul ar fi fost extrem de scurt, de ordinul minutelor, fără investigații care să lămurească sursa durerilor toracice și a stării generale proaste. Ulterior, bărbatul ar fi fost trimis acasă cu o rețetă, fără explicații clare cu privire la diagnostic. Familia spune că a aflat abia după deces cât de gravă ar fi putut fi starea lui.
Relatarea rudelor insistă asupra a două momente-cheie: triajul și consultul rapid, urmate de externarea fără lămuriri. Pentru cei apropiați, întrebarea „ce anume a avut?” a rămas fără răspuns, iar absența unei comunicări detaliate a amplificat șocul pierderii.
Întrebări despre intervenție, investigații și comunicare
Cazul ridică, în viziunea familiei, semne de întrebare privind calitatea intervenției pre-spital și felul în care s-a făcut evaluarea clinică la Urgențe. Rudele susțin că, în fața unor simptome puternice la nivel toracic, au așteptat să vadă mai multe verificări medicale – iar faptul că bărbatul a fost lăsat să plece acasă, în ciuda stării sale, a lăsat în urmă frustrare și neînțelegere.
O altă temă sensibilă invocată este modul de comunicare dintre cadrele medicale și pacient, respectiv familie. Potrivit celor apropiați, lipsa unui diagnostic explicit și a unor explicații detaliate despre pașii următori a transformat grija în teamă, iar teama în durere. În descrierea lor, „glumele” sau ironiile nu au ce căuta într-un context în care pacientul semnalează dureri și se simte rău.
Soția bărbatului spune că a încercat să-l urmeze la spital, însă, la final, l-a primit acasă cu o rețetă și fără răspunsuri. În lipsa unor clarificări, familia își reamintește insistent de simptomele care au declanșat alarmă: amețeală, transpirații reci, durere intensă în piept. Aceasta este, pentru ei, dovada că situația cerea o abordare amplă și un timp de evaluare mai mare decât câteva minute.
În prezent, povestea este spusă din perspectiva rudelor, care descriu un șir de decizii grăbite și de atitudini nepotrivite față de un om aflat în suferință. Ele afirmă că nu au primit nicio lămurire medicală consistentă la externare, iar felul în care s-au derulat momentele-cheie a rămas, pentru toți, un gol dureros.
Ștefan avea 58 de ani și opt copii.