Tânărul antreprenor a vorbit de mai multe ori despre perioadele dificile prin care a trecut din cauza unei afecțiuni autoimune care i-a schimbat ritmul de viață și prioritățile.
Diagnostic și context
Un moment de neatenție petrecut în urmă cu trei ani l-a dus pe Sebastian Dobrincu la Sp
italul Floreasca. Un accident banal cu un feliator de legume i-a provocat o rană severă la mâna dreaptă, iar de atunci, spune el, i s-a declanșat o boală autoimună.
Ulterior, tânărul – recunoscut drept cel mai tânăr milionar din România – a aflat că suferă de spondilită anchilozantă, o afecțiune osoasă autoimună care afectează vertebrele și poate implica și alte zone ale corpului. Impactul a fost major, inclusiv asupra prezenței sale publice.
„Eu m-am trezit anul trecut, în noiembrie – decembrie, am avut niște episoade foarte tragice. În primul rând, mi-am luat un feliator de legume și am băgat mâna în el și mi-am retezat palma. A fost foarte nasol și am crezut că aia e parte rea. Mi s-a declanșat o boală autoimună cu care mă lupt. De aia am și dispărut 6 – 7 luni de pe internet. Nu am acceptat, nu am mai apărut, nu am mai postat nimic.”
El a explicat că perioada următoare a însemnat zile și nopți grele, cu suferință intensă, timp în care a încercat să-și păstreze echilibrul și să-și redefinească rutina.
„De șapte luni m-am trezit cu o boală autoimună osoasă care e foarte nasoală. Am avut zile, am avut nopți când plângeam în pat de durere. Ce m-a învățat asta? Că sănătatea despre care noi avem impresia că o să țină la infinit, nu o să țină. Ce poți face în momentele astea? Să victimizezi că de ce mie mi se întâmplă, de ce tocmai eu care am investit atât în corpul ăsta, în sănătate? Viața nu e dreaptă și fiecare are alt traseu”
Evoluția și remisia bolii
Potrivit familiei, boala a intrat între timp în remisie. Chiar dacă nu există un tratament curativ, odihna și o viață mai așezată sunt considerate esențiale – recomandări pe care apropiații ar dori să-l vadă respectându-le mai des.
„Boala a intrat în remisie. Se simte mult mai bine. Nu există tratament. Dar îți trebuie odihnă, o viață mai liniștită. Îmi doresc din suflet să se mai relaxeze, să se bucure mai mult de viață. Probabil nopțile nedormite, stă și câte 16 -18 ore treaz…Vacanțe foarte puține..Muncește extraordinar de mult. El e de neoprit, chiar dacă s-a îmbolnăvit. Nimic nu-l zdruncină. Este extrem de matur, a știut mereu ce vrea.”
Cei dragi își exprimă îngrijorarea în special legat de programul său intens – uneori până la 16–18 ore de lucru – și de pauzele rare. Mesajul lor pune accent pe odihnă și pe un ritm mai echilibrat, fără a-i ignora determinarea și reziliența.
„Având în vedere starea de sănătate a lui Sebastian, stresul și munca asta, faptul că s-a ales cu boala autoimună, o boală osoasă, acum doi ani…Când copilul se îmbolnăvește, nimic nu te mai bucură, nici milioanele lui. Ai vrea să facă sport, să mănânce, să fie sănătos. Să se odihnească, dar el nu are limite. Sunt foarte mândră de el, s-a ridicat pe mintea lui. Fericirea, bucuria, sunt însă relative. Dar dacă pe el munca lui îl face fericit…”
În pofida obstacolelor, Dobrincu a continuat să-și gestioneze proiectele și să rămână atent la starea sa fizică, vorbind deschis despre trăirile prin care a trecut și despre modul în care schimbările i-au redefinit prioritățile personale și profesionale.