HPV – virusul papiloma uman – este una dintre cele mai răspândite infecții virale la nivel global și afectează atât femeile, cât și bărbații. În ciuda vizibilității mai mari a riscurilor pentru sănătatea feminină, impactul asupra bărbaților rămâne adesea subesti
mat. Infecția este de multe ori „tăcută”, iar absența simptomelor nu înseamnă lipsa riscurilor pe termen lung. O mai bună informare, vaccinare și măsuri consecvente de prevenție pot reduce substanțial pericolele pentru fiecare individ și pentru partenerii săi.
Ce este HPV și cum se transmite
HPV nu este un singur virus, ci o familie de peste 200 de tulpini înrudite. Unele sunt considerate cu risc scăzut și provoacă leziuni ușoare ale pielii, în timp ce altele sunt clasificate cu risc crescut și se asociază cu anumite tipuri de cancer. În majoritatea cazurilor, sistemul imunitar reușește să elimine infecția în mod natural în 1–2 ani, însă tulpinile persistente pot cauza probleme serioase de sănătate.
Transmiterea se face ușor, prin contact piele pe piele, fără a fi necesar schimbul de fluide corporale. Chiar și în absența semnelor vizibile, virusul se poate transmite de la o persoană la alta, ceea ce explică de ce atât de mulți oameni nu știu că au fost expuși. Această caracteristică „invizibilă” îngreunează detectarea timpurie dacă nu există o atenție constantă la prevenție și educație.
Factorii de stil de viață contează. Pe măsură ce expunerea cumulată crește în timp, crește și probabilitatea de a întâlni o tulpină cu risc crescut. Chiar și o singură expunere poate fi suficientă pentru a contracta virusul; iar întâlnirile repetate cu tulpini diferite solicită suplimentar sistemul imunitar.
Riscuri pentru bărbați și măsuri de prevenție
La bărbați, anumite tulpini cu risc crescut sunt legate de probleme la nivelul gâtului și cavității orale, dar și de un risc mai mare pentru unele tipuri de cancer, precum cel anal sau orofaringian. În plus, infecția poate determina creșteri cutanate în zone sensibile, iar în unele cazuri poate apărea papilomatoza respiratorie (formațiuni pe căile aeriene). Multe infecții se remit natural, însă persistența virusului justifică o atenție sporită la semnale și la prevenție.
Vaccinarea rămâne cea mai eficientă strategie pentru a preveni bolile asociate cu HPV. Recomandarea standard vizează vârsta de 11–12 ani, când răspunsul imun este optim. Pentru adulți, decizia de vaccinare se ia individual, împreună cu medicul, în funcție de istoricul personal de expunere și de riscuri.
Prevenția înseamnă și comportamente responsabile: informare corectă, discuții deschise cu partenerii și monitorizare atentă a oricăror modificări ale pielii sau mucoaselor. Deși metodele de protecție pot reduce expunerea, ele nu o elimină complet, întrucât transmiterea are loc prin contactul direct al pielii.
Impactul nu este doar fizic. Diagnosticul poate veni cu anxietate sau rușine, alimentate de mituri și stigmat. Înțelegerea faptului că HPV este extrem de răspândit diminuează presiunea socială inutilă. Dialogul sincer în cuplu întărește încrederea și responsabilitatea împărtășită, iar consilierea psihologică poate ajuta la gestionarea temerilor și la luarea de decizii informate.
Pe scurt despre semne: multe infecții nu dau simptome; când apar, pot include mici formațiuni în zone sensibile, dificultăți legate de respirație din cauza creșterilor pe căile aeriene, sau semne ce indică afectarea gâtului, limbii ori amigdalelor. Perspectiva medicală subliniază că depistarea problemelor la timp și intervenția precoce pot reduce complicațiile.
Pentru informații practice despre vaccinare și opțiuni de prevenție adaptate situației personale, discuțiile directe cu un profesionist din sănătate oferă claritate și pași concreți de urmat.