Întrebarea apare des la despărțire: dacă unul dintre soți a primit o casă de la părinți, intră acea locuință la partaj? Răspunsul ține de regimul matrimonial și de 
modul în care a fost făcut transferul. Mai jos, pe scurt și clar, ce spun regulile și ce excepții există.
Ce spune legea despre bunurile primite cadou
În lipsa unei convenții matrimoniale, soții sunt căsătoriți sub regimul comunității legale. Asta înseamnă că, de regulă, bunurile cumpărate în timpul căsătoriei sunt comune. Există însă categoria de bunuri proprii, care aparțin exclusiv unuia dintre soți.
Printre bunurile proprii intră, în mod obișnuit, locuința primită prin donație de la părinți, chiar dacă donația are loc după căsătorie. Ideea de bază este simplă: ce este primit cu titlu gratuit (moștenire, legat, donație) rămâne al celui care primește, cu excepția situației în care donatorul a prevăzut expres că darul este pentru amândoi soții sau că intră în comunitate.
Contează și momentul: dacă imobilul a fost primit înainte de căsătorie, el rămâne bun propriu al soțului beneficiar. Dacă a fost primit după căsătorie, rămâne tot bun propriu, atâta vreme cât în actul de donație nu apar ambii soți ca donatari și nu s-a menționat alt regim.
Pe de altă parte, dacă părinții au ales să doneze către ambii soți (amândoi figurează în act), casa devine bun comun și se împarte la divorț conform cotelor stabilite de instanță, ținând cont de contribuția fiecăruia.
Situații speciale: investiții, credite și subrogare
Chiar dacă locuința rămâne bun propriu, investițiile făcute din bani comuni pe durata căsătoriei (renovări, extinderi, modernizări majore) pot genera un drept de creanță pentru celălalt soț. Cu alte cuvinte, la partaj nu se împarte casa, dar se poate cere recuperarea valorii investițiilor care au mărit substanțial valoarea imobilului.
La fel, dacă pe numele proprietarului s-a contractat un credit ipotecar pentru casă și ratele au fost plătite din veniturile comune, soțul neproprietar poate solicita compensarea părții achitate din banii comunității. Nu devine co-proprietar doar pentru că a plătit rate, însă are pretenții bănești care se pot stabili la lichidarea regimului matrimonial.
Se întâlnesc și scenarii în care casa primită de la părinți este vândută, iar cu banii obținuți (integral sau parțial) se cumpără o altă locuință în timpul căsătoriei. Dacă noul imobil este achiziționat exclusiv din prețul obținut pe bunul propriu, se poate aplica subrogarea și noua casă rămâne, în principiu, tot bun propriu. Dacă însă la preț au contribuit și fonduri comune, apar fie creanțe, fie cote stabilite în funcție de felul în care a fost întocmit actul și de dovezile plăților.
Un alt detaliu practic: uneori, părinții transferă casa cu rezervarea unui uzufruct sau printr-un contract cu sarcini (de exemplu, întreținere). Dacă ambii soți sunt trecuți ca debitori ai obligației (întreținerea donatorilor), atunci caracterul bunului poate fi comun, în funcție de formulările din contract.
În caz de copii minori, instanța poate decide atribuirea folosinței locuinței familiei părintelui la care copiii locuiesc, chiar dacă imobilul aparține exclusiv celuilalt soț. Este vorba de folosință, nu de proprietate: proprietarul rămâne același, dar utilizarea locuinței poate fi stabilită temporar în interesul copiilor, cu posibilitatea unei compensații.
Cum îți protejezi poziția
– Cere ca în actul de donație să fie precizat clar destinatarul (un singur soț sau amândoi) și regimul bunului.
– Înscrie dreptul în cartea funciară imediat după donație.
– Păstrează dovezi ale investițiilor (facturi, devize, transferuri) pentru eventuale creanțe la partaj.
– Dacă doriți alt regim decât comunitatea legală, încheiați o convenție matrimonială la notar și înscrieți-o în registrele prevăzute de lege.
În practică, fiecare divorț are particularități: actele de proprietate, data la care s-a făcut donația, contribuțiile efective ale soților și situația copiilor pot schimba radical rezultatul partajului. De aceea, formulările din actul de donație și dovada plăților efectuate în timp ajung să cântărească mai mult decât orice presupunere.