Un caz de lepră confirmat la Cluj-Napoca a declanșat alertă epidemiologică, iar alte trei persoane sunt evaluate medical. Toate cele patru sunt femei originare din Asia și lucrează într-un salon SPA din oraș. Autoritățile au instituit măsuri de control pentru limitarea oricărui risc de transmitere și pentru supravegherea contacților. Reapariția subiectului readuce în prim-plan o boală veche, pe care mulți o cred dispărută, dar care încă circulă în anumite regiuni ale lumii.
Cum se transmite lepra
Lepra este o infecție cu evoluție lentă, a cărei contagiozitate este, în general, scăzută. Calea principală de transmitere este prin picături respiratorii eliminate de o persoană netratată atunci când tușește sau strănută. Pentru ca bacteria să se transmită, este de regulă nevoie de expunere apropiată și repetată, pe perioade îndelungate.
Boala nu a dispărut la nivel global: în fiecare an sunt raportate aproximativ 200.000 de cazuri, în special în Africa, Asia și Brazilia. Afectează atât adulții, cât și copiii, iar accesul la diagnostic și la îngrijiri corecte rămâne esențial pentru întreruperea lanțului de transmitere.
Ce NU transmite lepra:
NU se ia prin strângerea mâinii sau prin contact ocazional.
— NU se transmite prin haine, obiecte personale sau suprafețe.
— NU se răspândește prin apă, inclusiv piscină.
Netratată, infecția poate afecta nervii periferici, cu apariția în timp a paraliziilor, pierderii sensibilității la durere sau temperatură și, în unele situații, a tulburărilor de vedere până la orbire. De aceea, recunoașterea timpurie a semnelor și inițierea rapidă a terapiei sunt esențiale.
Cum știi dacă ai intrat în contact cu lepra și cum se stabilește diagnosticul
Lepra are una dintre cele mai lungi perioade de incubare dintre bolile infecțioase: primele manifestări apar cel mai des la 3–5 ani după expunere, dar pot surveni și după peste 20 de ani. Din acest motiv, momentul exact al infectării este, adesea, greu de identificat.
Semne care ar trebui să ridice suspiciuni:
— pete cutanate mai deschise sau mai închise decât pielea din jur;
— leziuni ce se extind treptat;
— ulcerații nedureroase care nu se vindecă;
— noduli ori umflături la nivelul pielii;
— diminuarea sau pierderea sensibilității la atingere, durere ori temperatură.
Diagnosticul începe cu un consult de specialitate, pe baza aspectului leziunilor cutanate și a testării sensibilității. Pentru confirmare se poate efectua biopsie de piele sau, în anumite situații, biopsie de nerv, proceduri ce permit identificarea bacteriei la microscop.
Odată inițiat tratamentul, pacientul nu mai este contagios.
Astăzi, boala este tratabilă prin schemă combinată de antibiotice, iar în multe țări terapia este asigurată gratuit. Persoanele care au avut contact prelungit și apropiat cu cineva diagnosticat ar trebui să se adreseze medicului pentru evaluare și supraveghere corespunzătoare.
În contextul cazului confirmat la Cluj-Napoca, monitorizarea contacților și evaluarea celor trei persoane suspecte continuă în cadrul măsurilor epidemiologice stabilite.