Situația repatrierii Irinei Ponta, fiica Dacianei Sârbu și a fostului premier Victor Ponta, a generat un val de reacții, după ce adolescenta a fost coborâtă din autocarul care urma să ducă elevii români din Dubai către Oman pentru îmbarcarea spre România. Daciana Sârbu a oferit explicații și a formulat acuzații privind modul în care s-a luat decizia, descriind un episod pe care îl consideră nedrept și traumatizant pentru copil.
Contextul deplasării Irinei în Emirate
Potrivit familiei, Irina Ponta se afla în Emiratele Arabe Unite pentru a participa la un program de pregătire la New York University Abu Dhabi, plecarea având loc înainte de escaladarea tensiunilor din Orientul Mijlociu. Odată ce situația s-a înrăutățit, părinții au informat reprezentanții consulari și au solicitat repatrierea cât mai rapidă a fiicei lor.
În spațiul public, cazul a devenit cunoscut după ce a fost menționat pe rețelele sociale, iar ulterior a fost confirmat și de familia Ponta. În acel moment, tatăl adolescentei a transmis un mesaj concis, dar limpede:
„Vreau să o vedem acasă”.
Tot în online, o postare virală a descris momentul printr-o acuzație dură privind motivul pentru care fata ar fi fost scoasă din traseul de evacuare.
„O fetiță minoră, aflată la un curs, singură în Abu Dhabi, a fost exclusă la ordin de către Muma Pădurii din avionul care aduce minorii români acasă prin Oman, pentru că este fiica lui Victor Ponta. Copilul este speriat, discriminat, umilit, traumatizat, aflat fără părinți într-o zonă de război. Este singurul copil scos din avion”.
Detalii despre momentul în care Irina a fost oprită
Relatarea Dacianei Sârbu indică faptul că grupul de elevi urma să fie transportat cu autocarul din Dubai către Oman, punctul de plecare către București. În acest context, Irinei i s-ar fi interzis îmbarcarea în autocar, fiind coborâtă din mijlocul de transport, ceea ce a dus la ratarea zborului de revenire în țară. Părinții au resimțit decizia ca pe un gest arbitrar, cu efecte directe asupra siguranței și stării emoționale a adolescentei.
În explicațiile publice, Daciana Sârbu a vorbit despre o intervenție pe care o consideră abuzivă și despre o atitudine pe care o percepe drept discriminatorie. Ea a precizat că a comunicat în mod constant cu autoritățile și a cerut ca fiica ei să fie inclusă, fără excepții nemotivate, în transporturile organizate pentru elevii români aflați în zonă.
Dincolo de dimensiunea administrativă a cazului, Sârbu a pus accentul pe impactul psihologic asupra unei minore aflate departe de familie. În cuvintele sale, trăirea a fost una copleșitoare:
„Am simțit că înnebunesc! Copilul plângea şi spunea că nu mai suportă!”
Potrivit relatărilor familiei, episodul a generat confuzie și teamă, iar comunicarea a fost pe alocuri haotică. Deciziile de moment au influențat direct parcursul repatrierii, iar faptul că doar un singur copil a fost oprit din fluxul organizat a ridicat întrebări pentru părinți. În acest registru, Daciana Sârbu a susținut că vrea clarificări oficiale și o procedură unitară care să nu lase loc la interpretări.
În paralel, familia a continuat demersurile necesare pentru a asigura deplasarea în siguranță a Irinei. Mesajul public a rămas focalizat pe două direcții: protejarea minorilor în situații de criză și evitarea oricărei forme de stigmatizare în funcție de identitatea părinților.