Prezența Ioanei Tufaru la priveghiul basistului Holograf, Mugurel Vrăbete, a deschis un val de reacții în spațiul online. Unele comentarii au susținut că ar fi mers „pentru pomană”. Artista respinge acuzațiile și spune că gestul său a fost exclusiv unul de respect și recunoștință pentru un muzician emblematic pentru generația părinților ei.
Ioana Tufaru explică faptul că a ales să ajungă la Sala Palatului, locul unde trupul neînsuflețit al lui Mugurel Vrăbete a fost depus pe scenă, dintr-o nevoie personală de a-și lua rămas-bun. Se declară de multă vreme apropiată de fenomenul Holograf, iar vestea dispariției a fost resimțită intens.
Replica Ioanei Tufaru pentru cei care o acuză
Artista spune că nu a urmărit niciun folos material și că mesajele acide apărute după apariția sa la priveghi au rănit-o. A subliniat că a mers să fie, în tăcere, alături de oamenii scenei cu care a copilărit, nu pentru a obține „pachete” sau „bani”.
„Offf, așteptam întrebarea asta din 2 motive… Pentru că m-a șocat dispariția lui Mugurel Vrăbete, pentru că sunt o fană înrăită a tot ce înseamnă fenomenul Holograf și normal că m-am dus la Sala Palatului unde a fost depus chiar pe scenă”
În fața criticilor, Tufaru insistă că momentele de doliu cer discreție, solidaritate și o formă simplă de respect uman. Ea vorbește despre o „biografie afectivă” legată de muzica și oamenii din jurul Holograf, repere care i-au însoțit adolescența și anii de formare.
Mesajul său reia ideea că despărțirile publice sunt trăite diferit, iar expunerea din rețelele sociale poate distorsiona intențiile. Pentru ea, a fi prezentă acolo a însemnat un omagiu adus unui artist care a însemnat mult pentru public și pentru cultura pop românească.
«Am crescut printre ei». Nu pentru pachete
Ioana Tufaru transmite o clarificare fermă: nu caută beneficii, nu „umblă” după pomană, ci participă la astfel de momente pentru a onora o legătură afectivă cu artiștii alături de care a crescut. Spune că s-a simțit datoare să fie prezentă, tocmai pentru a recunoaște public contribuția unui muzician care a marcat o epocă.
„Și al doilea motiv este că vreau să clarific ce s-a spus… deci să fie clar un lucru: eu dacă merg să aduc un omagiu celor ce pleacă din generația părinților mei, nu merg să cerșesc pachete sau bani, merg pentru că am crescut și am copilărit printre ei.”
În această cheie, fraza „Nu merg să cerșesc” funcționează ca o delimitare netă între zvonurile din online și realitatea unui gest de omagiu. Artista cere publicului să distingă între doliu și interes, între nevoia de a sta în liniște lângă cei care pleacă și tentația de a judeca pripit.
Prezența Ioanei Tufaru la Sala Palatului rămâne, astfel, povestea unui rămas-bun trăit în proximitatea unei comunități artistice cu care spune că a copilărit; cuvintele ei continuă să circule în spațiul public, alături de amintirea unui muzician iubit.