Kelemen Hunor, președintele UDMR, a rostit la Cluj-Napoca un discurs dedicat Zilei Maghiarilor de Pretutindeni, în care a pus accent pe sensul libertății, pe lecțiile istoriei și pe nevoia de unitate în vremuri tulburi. Mesajul său a invocat atât memoria anului 1848, cât și dificultățile prezentului – de la incertitudinile economice până la tensiunile sociale – cu o idee centrală: libertatea se trăiește și se protejează împreună.
Clujul și ecoul anului 1848
Vorbind despre relația dintre Cluj și mișcarea revoluționară maghiară din 1848, liderul UDMR a amintit că orașul, deși nu a fost teatru de război atunci, păstrează vie memoria acelor evenimente prin numeroase locuri comemorative. În oraș pot fi regăsite peste 50 de puncte memoriale care evocă acea epocă, iar tradiția marcării zilei de 15 martie la Cluj dăinuie încă din 1949. Acest filon istoric oferă, în viziunea sa, repere pentru prezent și conturează un cadru comun de înțelegere a libertății și a răspunderii publice.
Istoria, a insistat el, nu e un simplu decor pentru ceremonia anuală, ci un instrument de orientare: privești înapoi pentru a ști cum să acționezi azi. În acest registru, referința la 1848 funcționează ca un memento că drepturile și libertățile nu se câștigă o dată pentru totdeauna, ci se confirmă prin fapte, solidaritate și participare civică.
Libertatea, responsabilitate comună
Mesajul central a vizat libertatea ca angajament colectiv. Potrivit lui Kelemen Hunor, a o păstra presupune efort comun, răbdare și cooperare între comunități. El a atras atenția că în perioade marcate de crize sau conflicte, tentația de a ridica ziduri între oameni este mare – însă tocmai atunci devine vitală solidaritatea. În locul retoricii aspre ori al confruntării, sunt necesare decizii împărtășite și implicare civică susținută
„Libertatea nu este niciodată o chestiune privată. Este o provocare a comunității”.
Reînnodând firul ideii, liderul UDMR a subliniat că libertatea nu se păstrează prin discursuri vehemente sau prin conflicte, ci prin cooperare și prin lucrul bine făcut în comun. În interpretarea sa, unitatea interetnică este nu doar un deziderat moral, ci și o condiție pragmatică pentru a depăși etapele dificile pe care le traversează societatea.
El a îndemnat la respingerea divizării și a suspiciunii reciproce, subliniind că direcția sănătoasă pentru comunități este conlucrarea. Mesajul a fost nuanțat printr-o invitație explicită la acțiune publică împărtășită, care să includă toate grupurile care trăiesc în România.
Declarație
„Pe drumul libertății nu putem merge singuri. Este nevoie de acțiune comună – a comunității maghiare, împreună cu majoritatea românească, împreună cu romii, cu evreii, cu șvabii și sașii, cu toate comunitățile care trăiesc aici.”
În această cheie, 15 martie rămâne un reper care reamintește cine suntem și de unde venim, dar și ce avem de făcut împreună. Discursul s-a înscris în programul manifestărilor de la Cluj-Napoca dedicate Zilei Maghiarilor de Pretutindeni.