Transferurile de bani între apropiați nu mai sunt privite doar ca un gest de sprijin; ele au intrat în atenția autorităților fiscale, iar lipsa documentelor poate aduce consecințe costisitoare.
Controalele pot cere documente suplimentare: contracte, declarații sau alte dovezi privind originea banilor. Într-un caz semnalat, pentru sume foarte mari considerate „sprijin financiar”, a fost nevoie de declarații notariale care să arate că banii aveau o sursă legală și fuseseră deja impozitați în alt stat, evitând astfel o impunere severă.
Cum îți protejezi tranzacțiile între apropiați
Cea mai sigură abordare este un contract de împrumut – chiar și unul simplu –, care să includă: suma, data, părțile implicate, termenul și condițiile de restituire. O astfel de dovadă scrisă clarifică natura transferului și arată că nu e vorba de venit.
Completează corect și câmpul destinat detaliilor tranzacției bancare. O mențiune explicită (de tipul: împrumut între persoane fizice, nr. contract și dată) ajută la identificarea rapidă a naturii sumei în cazul unei verificări.
Exemplu de notă în ordinul de plată: „Împrumut între PF – Contract nr. 12/02/2026 – restituire în tranșe”.
Pentru sume consistente sau transferuri transfrontaliere, ia în calcul o declarație notarială care să ateste proveniența legală a fondurilor. Păstrează la dosar extrasele de cont, corespondența prin care ați convenit împrumutul și orice altă hârtie ce arată că banii nu reprezintă venituri nedeclarate.
Restituirea banilor pe aceleași canale bancare sprijină trasabilitatea. Notează fiecare tranșă de rambursare, iar la final întocmește o chitanță sau un înscris că datoria a fost stinsă integral – documente utile dacă apar întrebări ulterioare.
Chiar dacă împrumutul se face între persoane din aceeași familie, regulile nu se schimbă: fără documente, apar riscuri de reîncadrare fiscală, de penalități și de dobânzi. O simplă hârtie poate face diferența între un ajutor bine-intenționat și o problemă fiscală.
În practică, formulările clare, păstrarea dovezilor și ordinea în acte oferă protecție în fața unui control și arată din start că transferul are o natură legitimă, conformă cu înțelesul de împrumut între persoane fizice.
Tot mai mulți români apelează la prieteni sau la familie pentru sume rapide, însă atunci când banii circulă prin conturi bancare, fiecare încasare devine ușor de urmărit. Dacă nu există dovezi clare că suma reprezintă un împrumut, ea poate fi tratată ca venit nedeclarat, cu implicații fiscale semnificative.
De ce verifică Fiscul astfel de transferuri
Autoritățile urmăresc nu doar mărimea sumelor, ci și frecvența transferurilor și diferențele dintre veniturile declarate și nivelul de trai afișat. O persoană cu venituri modeste care primește regulat bani importanți, fără explicații și justificări, intră mai ușor în zona de risc.
În lipsa unor acte care să demonstreze clar că banii sunt împrumutați, Fiscul poate reclasifica sumele drept venit impozabil. În astfel de situații, poate apărea o taxare de până la 70% din valoarea încasărilor – o abordare dură, gândită să descurajeze circulația fondurilor fără proveniență clară.