Nutriționistul Mihaela Bilic readuce în discuție unul dintre cele mai răspândite mituri alimentare locale: reputația slăninei de porc ca inamic al sănătății, în special pentru persoanele preocupate de colesterol. Mesajul ei, transmis pe rețelele sociale, plasează această grăsime tradițională mai aproape de uleiul de măsline și de somon, din perspectiva tipurilor de acizi grași.
În locul etichetei de aliment „interzis”, Bilic propune o privire asupra compoziției: predominanța grăsimilor mono- și poli-nesaturate raportat la cele saturate, atunci când vorbim despre anumite rase sau porțiuni. Afirmațiile ei mizează pe ideea că, în porții potrivite, slănina poate fi o surse de grăsimi compatibilă cu un stil alimentar echilibrat.
Ce afirmă Mihaela Bilic
„Somonul cu picioare e… porcul de Mangalița. Iată o analiză concretă a conținutului de acizi grași din slănina acestui animal.
Puteți vedea cu surprindere că procentul de grăsimi mono- și poli-nesaturate depășește cu mult pe cel al grăsimilor saturate.
Mai aproape de uleiul de măsline și de somon, slănina de porc e o sursă de grăsime sănătoasă. Și de sezon:)”
Mesajul subliniază, așadar, profilul lipidic al slăninii – în special la porcul de Mangalița –, care ar pune accentul pe grăsimi considerate prietenoase cu organismul atunci când sunt consumate cu măsură. În logica aceasta, slănina se poziționează mai aproape de modelul „grăsimilor bune” decât de imaginea, adesea vehiculată, a unui produs exclusiv problematic.
Beneficii și utilizări menționate pentru slănină
Potrivit informațiilor vehiculate în aceeași abordare, consumul moderat și regulat ar putea aduce câteva efecte pozitive:
– Susținerea imunității. Sunt puse în discuție potențiale beneficii pentru sistemul imunitar, atribuite compoziției lipidice specifice.
– Colesterol și protecția organismului. Se afirmă că acidul arahidonic ar contribui la reglaje ale colesterolului și la mecanisme de apărare ale corpului.
– Inimă și vase de sânge. În cantități mici, grăsimea ar putea fi benefică pentru ritmul cardiac și pentru susținerea unui mușchi cardiac puternic, cu o circulație mai ușoară a sângelui, conform explicațiilor prezentate.
– Mahmureală și „pansament” gastric. Se susține că slănina poate încetini absorbția alcoolului prin „căptușirea” pereților stomacului cu grăsime, rol descris ca un fel de pansament gastric.
– Dureri articulare. Tot în registrul tradițional, este menționată aplicarea locală – frecarea articulațiilor cu untură topită sau cu slănină veche, mărunțită și amestecată cu o lingură de miere, apoi acoperită peste noapte – ca posibil remediu de uz casnic.
Toate aceste aspecte sunt evocate cu accent pe moderație. Cheia rămâne porția: slănina este un aliment dens energetic, iar integrarea ei într-o dietă echilibrată presupune atenție la cantități și la frecvență.
În plan cultural, slănina rămâne un simbol culinar cu puternice rădăcini în bucătăria românească. Feliile tăiate subțire, alături de ceapă, muștar sau murături, continuă să însoțească mesele de iarnă și nu numai, fiind un gust pe care mulți îl revendică drept autentic.