Roula, o femeie de 34 de ani din Grecia, a ajuns după gratii, fiind acuzată că și-a ucis, pe rând, cele trei fiice în intervalul a trei ani. Ancheta a dus la capătul unui proces în care femeia a primit trei pedepse cu închisoarea pe viață, în baza acuzațiilor de „tentativă de omucidere intenționată cu premeditare” și „omucidere intenționată cu premeditare”.
„Ucigașo! Să fie spânzurată”
Reacțiile publice au fost puternice, iar cazul a devenit un reper al discuțiilor despre protecția copiilor și responsabilitatea parentală în Grecia.
Cronologia deceselor celor trei fiice
Cea mai mare dintre fete, Georgina, în vârstă de 9 ani, a murit după ce, potrivit medicilor, a fost otrăvită cu ketamină. Substanța i-ar fi provocat convulsii severe, apoi paralizie, iar decesul a survenit pe patul de spital. Cazul a șocat personalul medical și comunitatea locală prin natura lui neobișnuită.
În următorii doi ani, au murit, pe rând, și surorile ei mai mici: Malena și Iris. Prima a fost raportată cu o insuficiență hepatică, iar cea de-a doua, cu stop cardiac. Inițial, aceste cauze păreau distincte și fără legătură între ele, dar evoluția investigațiilor a schimbat perspectiva autorităților.
Ulterior, necropsiile au indicat că micuțele ar fi fost ucise prin asfixiere. Acest rezultat a reconfigurat complet dosarul: de la o succesiune de tragedii aparent medicale la suspiciunea de crimă în familie, ridicând semne de întrebare asupra circumstanțelor fiecărui deces și asupra rolului mamei.
Ancheta, acuzațiile și pedeapsa
Pe măsură ce probele s-au adunat, direcția anchetei s-a modificat: Roula a devenit principală suspectă pentru moartea celor trei fete. Autoritățile au reconstituit cronologiile, au coroborat constatările medico-legale și au analizat comportamentul mamei în perioadele critice. Femeia a fost arestată și plasată într-un penitenciar de maximă siguranță din Grecia.
În final, instanța a reținut acuzațiile de „tentativă de omucidere intenționată cu premeditare” și „omucidere intenționată cu premeditare”, pronunțând trei sentințe de închisoare pe viață. Verdictul a fost primit cu un val de emoție în spațiul public, reflectat în scandările dure ale oamenilor.
Contextul social al acestui dosar a fost dominat de indignare. Mulți s-au întrebat cum a fost posibil ca tragediile să se repete pe o durată atât de lungă fără a fi conectate mai devreme. Discuțiile au ajuns la nevoia de a întări mecanismele de monitorizare medicală și socială pentru familiile unde apar decese succesive ale minorilor.
Rolul expertizei medico-legale a fost decisiv. Raportările clinice din spital, urmate de examinările post-mortem, au constituit elementele-cheie care au orientat cazul dinspre explicații medicale către suspiciunea de omor. În baza acestor rezultate, procurorii au putut configura o acuzare articulată, în timp ce apărarea a încercat să conteste conexiunile dintre episoade.
Cazul rămâne o referință tulburătoare pentru opinia publică, prin succesiunea rapidă a tragediilor și prin răsturnarea de situație adusă de rapoartele medicale, iar ecourile lui continuă să se audă în dezbaterile privind siguranța copiilor și capacitatea instituțiilor de a interveni prompt.