Mesajul ei atinge și disputele cu USR, pe fondul interpretărilor apărute în spațiul public.
Clarificarea Liei Olguța Vasilescu
Primarul arată că discuția a fost „răstălmăcită” și folosită pentru a alimenta o narațiune convenabilă adversarilor politici. Ea insistă că problema nu este una personală, ci ține de regulile jocului politic în cazul ruperii oficiale a coaliției.
„De două zile, observ că toată propaganda rezist rostogoleşte în bu
clă ştirea că am cerut demisia lui Sorin Grindeanu de la şefia Camerei Deputaţilor. Ştiu că ar fi frumos ca partiduleţul care a ieşit pe locul 4 în alegeri să vrea să deţină funcţia de preşedinte al Camerei, în locul partidului care a câştigat alegerile parlamentare şi are cel mai mare număr de parlamentari, dar nu vreţi, totuşi, să vedem şi declaraţia mea exactă, nu texte convenabile vouă?”
În acest cadru, Vasilescu precizează explicit că o eventuală denunțare a coaliției ar atrage pierderea TOATELOR funcțiilor politice rezultate din acordul de guvernare. Ideea centrală: nu vorbim despre o singură demisie, ci despre o resetare instituțională de amploare.
„Dacă se denunţă coaliţia, TOATE FUNCŢIILE SE PIERD. TOATE. ABSOLUT TOATE. Domnul Grindeanu a spus că nu se ţine de scaunul de la Camera Deputaţilor şi că în momentul în care coaliţia nu mai există poate să îşi dea demisia”.
„Toate înseamnă TOATE (premier, miniştri, secretari de stat, prefecţi, preşedintele Senatului, Camerei, şefii de agenţii etc)”.
Pe acest fundal, mesajul ei se mută de la nivelul indivizilor către mecanismul puterii: dacă înțelegerea politică se rupe, întregul ansamblu de funcții se reașază. În aceeași logică, presiunea publică este repoziționată.
„Eu zic să începem cu Ilie Bolojan mai întâi…”
Miza politică și mesajele către USR și premier
Vasilescu introduce, totodată, o cheie de lectură despre legitimitate: rezultatul alegerilor parlamentare și ponderea fiecărui partid în Legislativ. În acest sens, ironia la adresa USR – „partidulețul” clasat pe locul al patrulea – indică faptul că social-democrații nu agreează o redistribuire a puterii care ignoră arhitectura dată de vot.
Edilul invocă și cadrul procedural pentru schimbarea conducerii Camerei Deputaților, sugerând că, dincolo de calculele politice, există limite instituționale clare.
„În afara faptului că sunt vreo 200 de demisii aşteptate, Camera Deputaţilor e singura care nu îşi poate schimba preşedintele decât la cererea partidului din care face parte acesta”. „Decizie constituţională, ce să faci?”
Prin această succesiune de precizări, PSD transmite că discuția nu se reduce la nume proprii, ci la felul în care se aplică regulile în momentul ruperii coaliției. O astfel de mișcare ar presupune, în viziunea Liei Olguța Vasilescu, reconfigurarea tuturor palierelor de conducere – de la Palatul Victoria până la agențiile guvernamentale.
Tonul ferm din declarațiile publice și accentul pus pe „TOATE” subliniază o strategie de comunicare care mizează pe claritate și pe readucerea discuției în perimetrul regulilor scrise. În același timp, plasarea responsabilității la vârful Executivului, prin mențiunea la premier, indică direcția în care PSD încearcă să mute dezbaterea.
În plan mai larg, tensiunile dintre PSD și USR rămân vizibile, iar disputa privind aritmetica parlamentară și procedurile interne ale Camerelor continuă să alimenteze scena politică. Pentru actorii din opoziție și pentru susținătorii lor, bătălia pentru influență rămâne deschisă, cu mize ce depășesc simpla ocupare a unei funcții.