În noaptea de duminică spre luni, Rusia a declanșat o ofensivă aeriană masivă asupra Ucrainei, trimițând 170 de drone de atac pe mai multe orașe și regiuni. Bombardamentele au vizat în special obiective civile și infrastructura energetică, lăsând în urmă cel puțin 14 morti și 57 de răniți.
Potrivit Forțelor Aeriene ucrainene, sistemele de apărare au reușit să intercepteze 147 din cele 170 drone lansate, o cifră impresionantă care reflectă capacitatea de răspuns a armatei ucrainene la atacuri repetate. Totuși, cele 18 drone care au trecut pragul apărării au lovit 18 zone diferite, iar pagubele au fost semnificative. Armata rusă a folosit drone de tip Shahed, dar și dronele-momeală Gerbera și Parodiya, o tactică de saturare care obligă sistemele de apărare să irosească resurse pe ținte fictive, permițând unor drone reale să pătrundă.
Regiuni întregi din Ucraina au fost sub atac coordonat. Kievul, Jîtomîr, Odesa, Sumy, Harkov, Herson, Mikolaiv și Poltava au fost toate lovite. În Zaporojie, patru persoane și-au pierdut viața. Donețk a fost și ea țintă, cu trei morți conform anunțului guvernatorului Vadîm Filașkin. Harkov s-a confruntat cu o situație dramatică după ce un bloc rezidențial a fost lovit direct, ducând la 22 de răniți, inclusiv copii. În Sumy, atacul asupra unei zone rezideniale a ucis două persoane și a rănit 28 de civili, patru dintre ei copii. Dnipropetrovsk a plăcut și el tribut, cu doi morți raportați de guvernatorul Oleksandr Hanja.
Cifra de 14 morti și 57 de răniți nu surprinde doar prin amploare, ci prin ce spune ea despre natura acestui razboi. Armata rusă nu bombardează pe inuniform pe câmpul de luptă, ci civili în casele lor, în spitale, în imobile rezidențiale. Aceasta nu e o tactică de strivire militară, ci o strategie de epuizare psihică, de distrugere a infrastructurii care susține viața oamenilor obișnuiți.
România, o țintă în periferie
Ceea ce a urmat după miezul nopții a escaladat tensiunile în mod grav. La ora 20:35, autoritățile române au detectat o dronă care se apropia de granița Ucrainei prin Ceatalchioi, în zona Deltei Dunării. Nu a fost o fază de alertă teoretică – dronă a pătruns efectiv pe teritoriul României. Pentru a răspunde, Forțele Armate Române au trimis imediat două avioane F-16 de la Baza 86 Aeriană Borcea, înarmând-se și ridicând de la sol în viteză maximă. Populația din Tulcea a primit alerta RO-Alert, sistmul de notificare de urgență care se declanșează atunci când o amenințare militară devine imediată și reală.
O persoană din Tulcea a filmat cerul în noaptea aceea, iar videoclipul postat pe internet arată pur și simplu ce se întâmplă când războiul devine vizibil din stradă. Zeci de comentarii au urmat: oameni care auziseră zgomotele avioanelor, care văzuseră dronele trecând deasupra, care simt se reaprinde teama unei escaladări neașteptate. Semnalul dronei a dispărut din radarele României undeva lângă localitatea Somova, după aproximativ zece minute de incursiune pe pământ românesc. Nimeni nu a clarificat imediat dacă a fost doborâtă, dacă s-a întors în Ucraina sau ce exact s-a întâmplat cu ea.
Ce înseamnă o dronă pe teritoriul României
Incursiunile drone pe teritoriul unei țări NATO nu sunt pur și simplu incident diplomatic. România e membru al NATO, lucru care înseamnă că un atac armat asupra țării, chiar și unul de dimensiuni mici, declanșează articolul 4 al Tratatului NATO – obligația de consultare și, potențial, articolul 5, care spune că o agresiune asupra unui membru e agresiune asupra tuturor. Cu alte cuvinte, dronă rusă în spațiul aerian românesc nu e doar o nenorocire, ci o semnalizare militară dură.
Răspunsul rapid al României prin mobilizarea F-16-urilor și alertarea populației arată că instituțiile sunt atente. Totuși, incidența ridică întrebări mai adânci. Cât de precis pot controla forțele ruse traiectoria dronelor în condiții de ploaie, vânt și interferență? Este intrarea în spațiul aerian românesc intenționată sau un efect colateral al unei ofensive mai ample? Faptul că aceasta nu e prima dată când drone ruse sau ucrainene ajung pe teritoriul României sugerează că granița devine tot mai permeabilă, iar riscurile de escaladare involuntară cresc.
Următoarele zile vor fi critice. NATO și România vor trebui să decidă dacă aceasta e o cauză de invocare formală a consultărilor din articolul 4, o mișcare care ar forța discuții la nivel aliat despre răspunsul colectiv. Bulgaria a cuvântat deja despre posibilitatea invocării aceluiași articol după atacuri similare la Marea Neagră. Modelul se repetă: Rusia intensifică ofensiva în Ucraina, iar efectele acesteia se rsipalesc peste granițele statelor vecine membre NATO. Cât timp va dura până ce aceste „incidente” devin o justificare legitim pentru o implicare mai directă? Răspunsul nu e în mâinile României sau ale Ucrainei, ci în calculele Moscovei și în hotărârile alianței atlantice.