Singurul vot împotrivă a venit din partea deputatei Raisa Enachi, aspect care a atras atenția asupra felului în care este înțeles și abordat fenomenul la nivel public.
„Să nu ucizi” — mesajul unei campanii civice care a împins tema femicidului în prim-planul agendei parlamentare.
Pe fondul presiunii societății civile și al cazurilor care au stârnit în
grijorare în spațiul public, inițiatorii au prezentat un proiect care plasează violența letală împotriva femeilor într-un cadru normativ mai clar. Dezbaterea s-a purtat atât asupra instrumentelor de prevenție, cât și asupra răspunsului penal, autoritățile fiind chemate să intervină coordonat pentru a limita riscul și a proteja potențialele victime.
Drumul de la campanie la dezbaterea din Parlament
Campania „Să nu ucizi” a adunat, în timp, voci din mediul asociativ, experți în politici publice și profesioniști din justiție și asistență socială. Mesajul central — că viețile pot fi salvate prin prevenție, intervenție rapidă și sancționarea adecvată a agresorilor — a ajuns în comisiile de specialitate, unde documentele și argumentele au fost analizate înaintea votului din plen.
Odată intrat pe ordinea de zi, proiectul a primit sprijinul majorității deputaților. Momentul a fost marcat și printr-un material video, care a rezumat traseul civic și parlamentar parcurs de inițiativă, precum și mizele concrete: o reacție instituțională mai clară, reducerea timpilor de intervenție și o mai bună protecție pentru femeile aflate în pericol. În acest context, votul împotrivă exprimat de Raisa Enachi a rămas singular, subliniind amplitudinea consensului format în jurul subiectului.
Ce aduce actul normativ contra femicidului
Noul cadru legal urmărește, în esență, să definească mai clar fenomenul și să întărească răspunsul statului pe trei direcții complementare: prevenție, protecție și pedepsire. Pe zona preventivă, accentul cade pe identificarea timpurie a riscului și pe cooperarea instituțională, astfel încât semnalele de alarmă să nu fie ignorate. În ceea ce privește protecția, se mizează pe proceduri mai ferme pentru victimele aflate în situații-limită, astfel încât acestea să aibă la dispoziție instrumente rapide și eficiente.