Mircea Lucescu și Neli Lucescu au împărțit aproape șase decenii de viață, o poveste începută în tinerețe și dusă cu discreție până la capăt. La doar 23 de ani, „Il Luce” a cunoscut-o pe cea care avea să-i devină soție, ea fiind mai tânără cu un an. S-au căsătorit în 1967 și au clădit o familie care i-a cuprins pe fiul lor, Răzvan, doi nepoți și cinci strănepoți.
O iubire începută devreme, trăită o viață
Povestea lor a început la cămin, într-o după-amiază obișnuită care s-a transformat într-un drum comun. El, în mijlocul tramvaiului; ea, în față — un joc de priviri, un gest de sprijin și începutul unei complicități ce avea să reziste timpului. Dorința de a-și întemeia rapid o familie a mers mână în mână cu ambiția sportivă a lui Mircea Lucescu, care vedea în stabilitatea de acasă un aliat pentru performanță.
“La cămin ne-am întâlnit, la cantina studențească. A fost interes la prima vedere… Nu vorbeam, dar ne-am urcat într-un tramvai. Eu eram în mijlocul tramvaiului, ea era în față. Ne-am uitat unul la altul, am văzut că are un bagaj în mână… Când ea a coborât, am coborât și eu, cu toate că eu nu trebuia să cobor acolo și m-am oferit să-i duc bagajul.
Mi-am dat seama cu timpul că este foarte important să-ți formezi o familie devreme. Eu am fost destul de egoist pentru că am făcut-o în sprijinul meseriei mele, ca să ajut fotbalul. Familia îți dă întotdeauna siguranță, familia în momentele de dificultate este cea care te sprijină. Atunci când ai succes, prețul succesului este invidia și prețul nereușitei este singurătatea. Când ai necazuri, supărări, familia te ajută. Trebuie să-ți găsești un echilibru în toate astea și un echilibru ți-l dă familia.
Deciziile financiare le iau eu, dar cea care se ocupă de familie în totalitatea ei este soția. Neli are grijă de toți, de strănepoți, de nepoți, de Răzvan…. E firavă așa, dar e foarte puternică. Atunci când își pune ceva în cap, realizează”
De cealaltă parte, Neli a fost prezentă discret, dar hotărât, în spatele unui antrenor care a trăit ani buni între cantonamente, deplasări și presiunea rezultatelor. A preferat echilibrul, nu zgomotul, a pus accent pe educație și pe omenie, pe ideea că o familie se ține unită prin fapte, nu prin vorbe mari.
“Asta e o chestie, cred, înnăscută. Faptul că am stat… când el era în cantonament, eu trebuia să fiu singură. Aș putea spune că perioada lungă pe care am trăit-o împreună s-a cam împărțit; jumătate sau trei sferturi am fost împreună. Bine, și asta, dar nu e esențial. Poate ne-am potrivit, poate avem multe lucruri în comun, simțim, dorim. Eu abandonez mai ușor. În orice caz însă, pentru familia mea, am mare ambiție: să fie niște oameni educați, să fie niște oameni care fac fapte bune, care răspund tuturor celor din jur la nevoi. Adică să fie omenoși”.
Ultimele luni și ceremonia de adio
În ultimele luni, Mircea Lucescu a înfruntat probleme medicale serioase. A murit la 80 de ani, după o perioadă în care sănătatea i-a fost sever încercată. Din 29 martie, antrenorul a fost internat la Spitalul Universitar, fiind adus direct din cantonamentul echipei naționale, în urma unei tulburări majore de ritm cardiac. Chiar în ziua amicalului României cu Slovacia, medicii i-au implantat un defibrilator pentru reglarea bătăilor inimii.
Ulterior, în dimineața unei zile de vineri, chiar înainte de externare, a survenit un infarct miocardic acut. A fost transferat de urgență în sala de intervenții, unde s-a efectuat angioplastie primară, potrivit protocoalelor în vigoare. După procedură, starea sa a fost anunțată ca stabilă și atent monitorizată în Secția de Cardiologie. În zilele ce au urmat, evoluția a fost descrisă ca fiind firească pentru patologia existentă, cu o dinamică pozitivă.
Acest episod a venit după o altă spitalizare, în ianuarie–februarie, cauzată de o infecție subcutanată, când tehnicianul a urmat investigații și tratamente atât la București, cât și în Belgia. Revenirea sa alături de echipa națională s-a produs în februarie, iar cu Lucescu pe bancă, pe 26 martie, România a pierdut în deplasare, 1–0, contra Turciei. Nu a mai însoțit lotul la meciul cu Slovacia, din cauza problemelor cardiace apărute în cantonament.
Potrivit anunțului familiei, trupul neînsuflețit va fi depus la Arena Națională în cursul zilei de joi, iar înmormântarea va avea loc vineri, la cimitirul Bellu din București. Programul le oferă celor care l-au admirat pe „Il Luce” ocazia de a-și lua rămas-bun în liniște și cu respect.