Românii sunt păcăliți zilnic în supermarketuri, fără să-și dea seama. Brânza pe care o pun în coș nu doar că n-a văzut laptele, dar nici măcar nu are vreo legătură cu el. E făcută din uleiuri vegetale – de palmier, de soia – și vândută ca fiind un produs lactat. Iar fenomenul nu mai e de mult izolat în piețele obscure, ci s-a mutat în marile lanțuri de magazine, unde consumatorii au impresia că fac o alegere sigură.
Claudiu Franc, președintele Federației Crescătorilor de Bovine din România, trage un semnal de alarmă cât se poate de serios: „Brânza aia la 8-10 lei kilogramul nu e brânză! N-are lapte în ea nici cât să-i dea un gust vag familiar.” Iar explicația e simplă și dureroasă: din 5,5-5,6 litri de lapte crud se face un kilogram de cașcaval. Cu prețul actual al laptelui, adaugă transport, procesare, TVA – e imposibil să vinzi produsul finit la un preț de câțiva lei, dacă folosești lapte adevărat.
Prețul mic – momeală pentru buzunar, capcană pentru sănătate
Produsele astea „ieftine” nu sunt doar o păcăleală economică, ci un pericol real. Grăsimile vegetale folosite – în special cele esterificate – sunt greu de metabolizat de organism, pot afecta ficatul, digestia, pot duce în timp la probleme serioase de sănătate. Totul pentru că, în goana după prețuri mici, nu mai știm ce punem în farfurie.
„Românii cred că mănâncă brânză, dar de fapt consumă o pastă industrială. Iar mulți dintre ei nu au nici măcar șansa să aleagă în cunoștință de cauză, pentru că etichetele sunt făcute să inducă în eroare”, spune Franc.
Etichete mincinoase, produse care doar „par” sănătoase
În mod normal, laptele proaspăt ambalat nu are voie să conțină lapte praf. Și totuși, pe piață există produse care se vând fix așa – fără ca autoritățile să intervină. E o zonă gri în care regulile sunt încălcate fără rușine, iar consumatorii nu au cum să verifice dacă ceea ce cumpără este sau nu real.
Franc propune o soluție de bun-simț: etichete clare, oneste, care să spună exact din ce e făcut un produs. „Vrem ca pe fiecare produs lactat să fie trecut: țara de proveniență a laptelui, cât lapte proaspăt s-a folosit, cât lapte praf și ce procent din produs nu are legătură cu laptele. Atât. E un minim gest de respect față de oameni.”
Oficial se știe. Neoficial, se tolerează.
v
Problema nu e un secret. Fermierii au discutat despre ea cu reprezentanții Ministerului Agriculturii, ba chiar și cu Consiliul Concurenței. Toți știu, dar nimeni nu mișcă nimic concret. Între timp, fermierii români, care muncesc cinstit, sunt puși la pământ de produse din import, mai ieftine, mai agresive pe piață și… mai goale de conținut.
„Nu cerem privilegii. Cerem să existe reguli clare. Dacă omul vrea să mănânce ‘brânză’ cu ulei de palmier, să o facă, dar măcar să știe ce cumpără. Să nu-i vândă cineva plastic ambalat frumos, sub eticheta de ‘produs tradițional’”, spune Claudiu Franc cu amărăciune.
O piață inundată cu falsuri. Și noi, înșelați la raft.
Românii nu știu de unde vine brânza. Nu știu dacă e făcută din lapte sau din chimicale. Nu știu că, în multe cazuri, ceea ce mănâncă zilnic nu e nici pe departe ceea ce cred. Și poate cel mai grav e că nici nu li se dă șansa să afle.
E nevoie de o schimbare. O campanie clară de promovare a produselor românești. Etichete transparente. Legi aplicate, nu doar scrise pe hârtie. Pentru că laptele românesc există. Brânza bună se face încă aici, de oameni care știu meserie. Dar dacă ne uităm doar la preț, fără să mai citim cu ochii deschiși ce e în spate, s-ar putea ca, într-o zi, să nu mai avem ce alege. Și atunci, nici brânza „fără lapte” n-o să mai pară chiar atât de ieftină.