Cristi Borcea deține patru apartamente de lux în Dubai, unele cu piscină la etajul 62, achiziții în valoare de aproximativ șase milioane de euro. Deși inițial voia să le revândă sau să le închirieze cu randamente consistente, prețurile obținute în piață s-au dovedit sub așteptări, iar cererea pe segmentul premium a oscilat în defavoarea proprietarilor.
Investiția de șase milioane: promisiuni vs. realitate
În ultimul deceniu, Dubai a atras numeroși investitori, inclusiv români, prin imaginea unei piețe sigure și profitabile pe termen mai lung. Și Borcea a decis să își diversifice portofoliul către imobiliare high-end din emirat, în clădiri noi, cu facilități exclusiviste – de la piscine la înălțimi spectaculoase până la priveliști panoramice. Pasul a fost făcut la recomandarea unui antreprenor român stabilit acolo, Mircea Brânzei.
Planul arăta bine pe hârtie: proprietăți situate în zone rezidențiale premium, cu potențial de apreciere și randamente solide din chirii. Realitatea din teren a arătat însă că segmentul de lux a traversat episoade de supraofertă, ceea ce a redus ritmul de creștere a prețurilor și a pus presiune pe ratele de închiriere.
„Am luat 4 apartamente. Am investit 6 milioane (n.r. de euro) în Dubai. Acum trei ani. Printr-un antreprenor român, Brânzei. Ne-a zis «Domne, se dublează, se…”
„…Din vrăjeala asta, «Le iei, cresc, 30-40%. Să vezi ce se ia», am luat piscină la etajul 62. Și am luat și trei. Am luat și pentru închiriat. Cât e în chirii? «În chirii o să fie 10-15%…»”
Potrivit spuselor omului de afaceri, veniturile reale din chirii au fost mult mai scăzute decât cele estimate la început, ceea ce a diminuat randamentul net și a făcut dificilă recuperarea rapidă a investiției prin închiriere sau printr-o revânzare imediată.
„Cât e în chirii? «În chirii o să fie 10-15%…» 2% îți rămân. Deci e mai prost decât în București. Dubai nu-i chiar așa, cum zice toată lumea, că te îmbogățești acolo dacă investești. Așa zic toți: «Domne’, ia în Dubai, că e senzațional».”
Piața de lux din Dubai sub presiune
În timp, proprietățile high-end au ajuns să concureze într-un mediu marcat de oferte numeroase și preferințe tot mai selective ale chiriașilor. În astfel de condiții, susține Borcea, încercările de revânzare nu i-ar aduce nici măcar suma inițial investită, în pofida facilităților spectaculoase precum piscina de la etajul 62.
„Nu mai e, a fost. Nu mai e ce a fost. Asta e vrăjeală. Te ia că dai o rată, că dai după, că nu știu ce, că nu știu cum. Și când vrei să le dai (n.r. să vinzi apartamente), nu mai iei nici banii pe care i-ai dat…”
Potrivit aceleiași relatări, după izbucnirea conflictelor și în contextul menționat al atacurilor armate din zonă, sentimentul de prudență s-a accentuat pe piață, iar unii investitori și chiriași iau în calcul relocarea. Acest climat a amplificat presiunea pe prețuri și pe randamente, afectând inclusiv apartamentele deținute de omul de afaceri.
„Eu nu mai iau banii. I-am zis: «Băi, Mircea, vreau banii pe care i-am dat acum 3 ani». «Păi, domne, că stai, că o să câștigi». Băi, am pus vrăjeala la el”
În asemenea împrejurări, scenariul imediat pentru proprietățile de lux indică o perioadă de ajustare: negocieri mai dure, termene de vânzare extinse și chirii care se pot stabiliza sub nivelurile proiectate inițial. Pentru proprietarii aflați în situații similare, opțiunile uzuale rămân optimizarea închirierii (eventual pe termen mai lung), reevaluarea strategiilor de preț și, când piața o permite, revânzarea graduală a activelor.