Un nou demers științific realizat la Tufts University (SUA) indică faptul că lipsa de vitamina B12 poate fi un factor major în declinul cognitiv la vârste înaintate. Mulți adulți trecuți de 50 de ani pot avea analize considerate „în parametri”, însă în plan neurologic apar treptat modificări subtile, greu de depistat la timp. Mesajul central al cercetătorilor: îngrijirea nutrițională a creierului nu este un detaliu, ci o componentă esențială a îmbătrânirii sănătoase.
„Relația dintre deficitul de B12 și declinul cognitiv este subdiagnosticată și subraportată”, explică Irwin H. Rosenberg, medic și profesor emerit la Tufts University. „Am pus toate formele de disfuncții cognitive sub umbrela Alzheimer, dar am ignorat rolul crucial pe care nutriția și vasele de sânge îl au în sănătatea creierului.”
De ce vitamina B12 contează pentru creier după 50 de ani
Vitamina B12, membră a complexului de vitamine B, participă la menținerea și repararea țesutului nervos. Ea contribuie la formarea tecii de mielină, învelișul protector al fibrelor nervoase. Când aportul este insuficient, acest „strat izolator” se poate deteriora, iar semnalul nervos devine imprecis, ceea ce se poate traduce prin probleme de memorie, atenție sau coordonare, alături de furnicături și slăbiciune musculară. În timp, se pot instala leziuni nervoase care amplifică dificultățile cognitive.
„Fără B12, creierul nu poate comunica eficient. Nervele se deteriorează și încep să apară simptome de la amorțeli și oboseală până la pierderi de memorie și, în cazuri grave, demență”, spune dieteticianul Michelle Saari, citată de Best Life.
Semne de deficit, surse și cum să te protejezi
Deși se găsește în carne, pește, lactate, ouă și alimente fortificate, odată cu înaintarea în vârstă organismul absoarbe tot mai greu B12 legată de alimente. Datele National Institute on Aging (NIA) arată că, între 75 și 80 de ani, aproape jumătate dintre persoane nu mai pot extrage eficient această vitamină din dietă, ceea ce duce la un deficit tăcut, cu impact asupra nervilor din creier și coloană și cu risc crescut de demență sau Alzheimer.
Pentru adulții peste 50 de ani, specialiștii recomandă un aport zilnic de 2,4 micrograme de vitamina B12, de preferat din suplimente sau alimente îmbogățite, tocmai pentru a compensa scăderea absorbției. O abordare prudentă presupune trei pași simpli: analize periodice pentru evaluarea statusului B12, o alimentație care include surse bogate (carne slabă, pește, lactate, ouă, cereale fortificate) și discuția cu medicul despre un protocol de suplimentare adecvat nevoilor individuale.
În paralel, cercetarea de la Tufts atrage atenția că nu doar depunerile de proteine anormale (amiloid și tau) joacă un rol în deteriorarea cognitivă, ci și afecțiunile microvasculare și deficitele de vitamine B. Asta înseamnă că identificarea și corectarea unui nivel scăzut de B12 poate schimba cursul simptomelor la unele persoane cu tulburări de memorie.
„Dacă o persoană are simptome de demență cauzate de un deficit de B12, tratamentele actuale pentru Alzheimer nu vor avea niciun efect”, avertizează Rosenberg.
În practică, primul pas este ușor de făcut: o programare la medicul de familie pentru a discuta istoricul, alimentația și necesitatea testelor de B12, urmată de recomandările personalizate privind alimentația și suplimentarea.