O femeie din România povestește o experiență tulburătoare trăită în urmă cu 26 de ani, când a fost în moarte clinică, în urma unei intervenții chirurgicale minore. Elena, așa cum este prezentată în cadrul emisiunii „Voi cu Voicu”, difuzată la Antena 3, susține că în acele momente a părăsit corpul fizic și a avut o revelație profundă despre viață, moarte și ceea ce ar putea urma dincolo de existența pământească.
„Mă vedeam pe masa de operație, iar eu eram deasupra”
Totul a început cu o operație simplă, o ruptură de perineu care, în mod normal, nu ar fi trebuit să genereze complicații. Cu toate acestea, în timpul intervenției, Elena a intrat în moarte clinică. Deși în primii doi ani după episod nu își amintea nimic, ulterior, imaginile și trăirile trăite în acele momente au început să revină cu o claritate surprinzătoare.
„Am simțit cum ies din corp și zbor peste Pământ. Vedeam totul de sus, inclusiv ce făceau medicii în sala de operație. Atunci am înțeles că eram decorporalizată”, a mărturisit Elena. Aceasta afirmă că, în timp ce trupul său era supus operației, conștiința ei a fost transportată într-un spațiu spiritual, unde întreaga sa viață i s-a derulat în față „ca un film”.
Întâlnirea cu întunericul și ființe demonice
Potrivit relatării femeii, următoarea etapă a călătoriei a dus-o într-un spațiu pe care l-a identificat drept „purgatoriul”. Acolo, a fost martora unor imagini tulburătoare: cinci făpturi cu înfățișare de capre, despre care susține că erau demoni. „Mai încolo era întunericul cel mare, se auzea grohătiș, niște zbierături pe care nu le-am mai auzit niciodată în viața mea”, a relatat Elena.
Călăuzită de Maica Domnului și doi îngeri
În întreaga sa călătorie, Elena afirmă că a fost însoțită de Maica Domnului, care o ținea de mână și o ghida cu blândețe. Alături de ea se aflau și doi îngeri, care zburau pe dimensiunea Pământului. Acest trio spiritual i-ar fi oferit protecție și liniște în fața imaginilor greu de suportat.
Ajunsă în fața a două porți mari, femeia a simțit teamă, dar și o stare de profundă reflecție asupra propriei vieți. În acel moment, i s-a reamintit un episod din copilărie, când, la vârsta de nouă ani, a ajutat o bătrânică să care doi desagi grei, gest pentru care a fost răsplătită cu trei lei, bani cu care a cumpărat hrană pentru frații săi. Acest moment i-a fost prezentat ca un exemplu de compasiune și altruism.
Drumul spre lumină și porțile Raiului
În continuarea poveștii, Elena își amintește că a pășit pe o fâșie de lumină, atentă să nu cadă. Un înger se afla în spatele ei, altul în dreapta, iar Maica Domnului o conducea în față, înfățișată într-o formă translucidă, albă, strălucitoare. În apropierea porților, o voce i-a transmis: „Nu te uita în jos că ai să cazi și tu. Lasă, că vei avea timp, când te întorci, să-i scoți și pe ceilalți de acolo”.
Porțile, spune ea, s-au deschis și doar Maica Domnului a pășit cu ea mai departe. La intrare, doi bărbați luminoși o întâmpinau: unul purta un scut și o sabie, iar celălalt deținea o cheie și o sabie. Elena susține că acela era Raiul.
Peisajul din fața ei era de o frumusețe aparte: o cărare presărată cu flori, o pădure splendidă, clădiri albe și podețe delicate, înconjurate de o multitudine de flori.
Această experiență a marcat profund viața Elenei, care o descrie drept o transformare radicală a percepției sale asupra lumii și a sensului vieții. De atunci, trăiește cu o convingere fermă că există o dimensiune spirituală, iar experiența morții clinice nu a fost un vis, ci o realitate trăită dincolo de limitele fizice ale corpului uman.