O fetiță i-a atras atenția mamei sale asupra firelor de păr alb de pe capul acesteia și a primit un răspuns care a dus imediat la o replică amuzantă.
Mama i-a explicat că fiecare fir alb i-a apărut „de câte ori mă superi, sau faci un lucru rău şi eu sunt nefericită, îmi iese câte un fir alb”.
După o pauză scurtă, fetița i-a răspuns sincer: „Deci aşa a ajuns bunica să aibă tot părul alb…”.
Confuziile copilăriei duc adesea la replici care dezarmează
Un alt moment de neînțelegere copilărească a fost între un copil și mama sa, când cel mic a întrebat: „– Mami, mami, ce-i aia «amantă»?”.
Mama i-a oferit o explicație simplificată și amuzantă: „– Asta, mami… e o femeie rea, care ne fură din bugetul familiei!”. Nedumerit, copilul a continuat: „– Dar «amant»?”, iar mama a răspuns prompt: „– Ăsta, draga, e un nene bun, care-l ajută pe tac-tu!”.
Într-o altă situație, o mamă a plecat într-o deplasare de serviciu, iar tatăl s-a ocupat de copil. L-a trezit dimineața, i-a pregătit micul dejun și l-a dus de mână spre grădiniță. Însă, la prima grădiniță, educatoarea i-a spus că nu îl cunoaște pe copil.
Același lucru s-a întâmplat și la a doua, și la a treia. La a patra grădiniță, în timp ce ieșeau din clădire, copilul l-a lămurit pe tată: „– Tăticule, încă o grădiniţă şi gata, că întârzii la şcoală!”.
Într-o altă scenă de familie, o discuție aparent banală s-a transformat rapid într-o încurcătură amuzantă. Copilul vine la mama lui și cere lămuriri despre câteva expresii, iar reacțiile mamei pun lucrurile într-o lumină… cel puțin creativă. Întrebarea copilului a fost:
„– Mami, mami, ce-i aia «amantă»?”. Fără să stea pe gânduri, mama i-a zis: „– Asta, mami… e o femeie rea, care ne fură din bugetul familiei!”. Confuz, copilul continuă: „– Dar «amant»?”. Răspunsul a venit imediat, într-un ton ironic: „– Ăsta, draga, e un nene bun, care-l ajută pe tac-tu!”.