Certificatul permanent de handicap pentru bolile reumatologice și autoimune este reglementat acum prin criterii detaliate, gândite să elimine evaluările neuniforme și deciziile contradictorii. Pentru fiecare diagnostic sunt precizate praguri de severitate, durate minime de tratament fără rezultat și tipuri de investigații necesare, astfel încât încadrarea să se facă pe baze obiective, nu doar pe existența unui diagnostic.
Criterii-cheie pentru acordarea certificatului permanent
Înainte de a analiza afecțiunile, există un set comun de repere. Autoritățile cer documentație medicală completă, dovezi că terapiile standard și avansate au fost încercate fără succes și o afectare funcțională severă, cu caracter ireversibil. În formele de gravitate extremă, evaluarea poate conduce la decizie încă de la prima prezentare; în rest, este necesară o reevaluare.
Eșec terapeutic demonstrat timp de cel puțin 12 luni (acolo unde ghidurile o cer), alături de investigații imagistice și analize de laborator specifice, reprezintă nucleul dosarului. Simplul fapt că boala este dureroasă sau cronică nu este suficient pentru certificat permanent.
Afecțiuni reumatologice evaluate și condițiile specifice
Poliartrita reumatoidă poate primi certificat permanent de la prima evaluare doar în formele extreme: stadiul IV radiologic cu distrucții și deformări majore, clasa funcțională IV Steinbrocker, lipsă de răspuns la tratamente (inclusiv terapii biologice) pe o perioadă relevantă și documentare imagistică/laborator completă. Formele severe din stadiile III–IV cu clasa funcțională III se pot încadra la a doua evaluare, dacă se confirmă aceleași condiții stricte.