Anca Serea, mamă a șase copii și partenera lui Adi Sînă, trece printr-o perioadă în care zilele se comprimă de la primele ore ale dimineții până târziu în noapte. Când rămâne fără ajutor în gospodărie, își împarte atent energia între drumurile la școală, mesele pregătite pe fugă, activitățile celor mici și mici momente de refacere care o ajută să rămână ancorată. Între o listă lungă de treburi și clipe de bucurie alături de copii, își caută constant ritmul ca să le cuprindă pe toate.
Între 1 și 8 martie, zile la turație maximă
Prima săptămână a lunii martie a însemnat pentru familie un carusel de serbări, pregătiri și emoții. Cea mică, Leeah, aflată în clasa pregătitoare, a trăit prima ei serbare de Ziua Femeii, iar fiecare detaliu – de la costume și decoruri până la surprizele făcute de copii – s-a transformat într-o nouă sarcină de organizare pentru cei de acasă. Programul a devenit dens, dar încărcat de momente tandre care au dat sens agitației.
„Săptămâna de 1-8 martie a fost extrem, extrem de aglomerată pentru noi, pentru că am avut serbări pentru toți copilașii. A fost și prima serbare de Ziua Femeii la Leeah, pentru că este în clasa pregătitoare, și am primit foarte, foarte multe surprize și minunății de la copii, făcute de mânuțele lor: felicitări, desene, coliere, brățări, mărțișoare. Toate lucrurile frumoase pe care ți le poate oferi un copil. Am fost și în comitetul de organizare cu mămicile, a fost o săptămână plină și extrem de aglomerată”.
Între festivități, rutina rămâne aceeași: drumuri repetate la școală, coordonarea activităților extrașcolare, gătit pe repede-înainte și atenție împărțită pentru fiecare copil. Chiar dacă ritmul crește și presiunea se simte, reușitele celor mici compensează oboseala, iar în casă se păstrează o atmosferă caldă care le leagă pe toate.
Rutina fără sprijin în casă
Chiar și în weekend, când te-ai aștepta la o pauză, calendarul rămâne plin. Anca a găsit loc pentru proiecte creative alături de Leeah, dar și pentru timp în doi cu Adi, încercând să mențină echilibrul dintre rolurile de părinte, partener și profesionist. Sunt ore în care totul se aliniază și apare un mic răgaz, suficient cât să strângă energie pentru ce urmează.
„În weekend am fost la un atelier de bijuterii cu Leeah, unde și-a confecționat pentru prima dată colierul ei, aproape singurică, iar eu am stat să o fotografiez și să o filmez. Apoi am avut lecții de patinaj cu ea, iar seara am ieșit la cină cu Adi. Legat de timp, îmi fac, cu mari eforturi, dar ce să fac, trebuie. Toată lumea se agită în felul ei”.
Perioadele fără ajutor în gospodărie sunt un veritabil test de organizare. De la trezitul la ora 6:00 pentru a prinde autocarele către excursii, la naveta pentru școală și cursuri, până la pornirea mașinii de rufe și a celei de vase – totul se derulează în lanț, cu gândul la următoarea masă și la orarul copiilor. Când apare obosela, un semn că epuizarea pândește, Anca își creează scurte ritualuri care o reașază în prezent.
„Când simt că nu mai pot, că obosesc, fac o baie caldă sau un masaj. Acum nu avem ajutor în casă, doamna noastră a plecat o săptămână în Republica Moldova și chiar trebuie să mă descurc singură. De exemplu, astăzi sunt trează de la 6, copiii au plecat într-o excursie cu școala, i-am dus pe Ava și pe Moise la școală la ora 6:30, pe Leia la 8:20, am pus o mașină de rufe la spălat, o mașină de vase. Acum trebuie să mă gândesc ce le pregătesc de mâncare. Până la urmă, nu este nimic special din ceea ce fac eu și altele nu fac. Este normalitatea noastră, cu care m-am obișnuit.”
Baia fierbinte sau un masaj scurt nu taie din lista de sarcini, însă o fac mai ușor de dus. În același timp, rigoarea și disciplina cu care sunt împărțite responsabilitățile păstrează ordinea, iar atenția acordată pe rând fiecărui copil întărește firele invizibile ale familiei. Între un ciclu de spălare pornit la timp, un colier lucrat cu migală la atelier și planul pentru cină, ziua continuă în normalitatea lor, cu pași mărunți, constanți și cu multe zâmbete recuperate din mers.
Dincolo de cifrele unui program încărcat, rămâne imaginea unor dimineți grăbite și a unor seri așezate în care fiecare găsește câteva clipe de liniște pentru a-și trage sufletul, înainte ca o nouă rundă de activități să înceapă.
