Mircea și Neli Lucescu s-au căsătorit în 1967, la o vârstă fragedă, clădind de atunci o familie unită și discretă. Au avut un singur copil, pe Răzvan Lucescu, iar acesta i-a dăruit pe cei doi nepoți: Matei și Maria-Luiza (Marilu).
Discreția a însoțit mereu viața personală a antrenorului, însă apropiații descriu un nucleu familial în care respectul, munca și ambiția au fost repere constante. Neli vorbește cu căldură despre modul în care nepoții au preluat spiritul casei și despre bucuria pe care o aduc strănepoții.
O familie construită pe valori și ambiție
De-a lungul anilor, soția antrenorului a subliniat cât de mult contează educația, răbdarea și exemplul personal. În cuvintele ei se regăsește o întreagă filozofie de viață, transmisă din generație în generație.
„Noi avem un singur băiat, pe Răzvan, și el are doi copii, un băiat și o fată. Am trei strănepoți de la nepoată și doi de la nepot. Încă nu putem ști cu cine seamănă ei, dar nepoții, da. Sunt foarte ambițioși, e spiritul cu care au crescut în familie. Nu că le-a fost impusă atitudinea asta, ei singuri au vrut să fie – ca toți copiii, de fapt, toți vor să semene cu părinții, la început. Știi cum? Își propun idealuri. Nepotul meu este așa, nepoata are, cum să spun?, alte înclinații. Îi place să scrie, să învețe, să învețe, să învețe, să citească, să umble prin lume, să afle. Nu să cerceteze, soțul ei cercetează. Sunt puțin diferiți ei, suntem mulțumiți de amândoi și admir chestia asta la ei – vor să semene cu familia”.
Drumul profesional al lui Matei a trecut prin studiile din Olanda, dar decizia lui a rămas fermă: să investească acasă. Întoarcerea în România a însemnat antreprenoriat, proiecte noi și dorința de a construi pe termen lung. Ca fondator Bere Grivița, a vorbit adesea despre lecțiile de disciplină și perseverență învățate de la tatăl și bunicul său.
„Eu am studiat în Olanda, împreună cu soția mea, ne-am întors știind că vrem să ne facem o viață aici, n-am avut niciodată ideea să rămânem în străinătate să lucrăm, fiindcă aici este familia noastră, România e casa noastră”.
Și Marilu, sora lui Matei, a vorbit despre legătura tandră dintre generații, una care trece dincolo de carieră și trofee. Pentru copii, întâlnirile cu bunicul erau prilej de joc și bucurie autentică.
„Relația este foarte frumoasă. Copiii se bucură enorm de fiecare dată când îl văd. Este o plăcere pentru toți, inclusiv pentru el, toată această joacă”.
Fotbalul românesc, în doliu
Mircea Lucescu, una dintre figurile emblematice ale antrenoratului românesc, s-a stins la 80 de ani, după luni dificile din punct de vedere medical. În ultimele zile, el a fost îngrijit la Spitalul Universitar de Urgență București, unde medicii au depus eforturi pentru a-i stabiliza starea.
Conform anunțului oficial al unității medicale, decesul a survenit marți, 7 aprilie 2026, în jurul orei 20:30. Vestea a tulburat lumea sportului, readucând în prim-plan nu doar palmaresul impresionant al tehnicianului, ci și chipul părintelui și bunicului prezent, atent la drumurile celor dragi.
Moștenirea unei familii puternice depășește granițele stadionului. În poveștile celor apropiați revin, ca un fir roșu, ambitia, răbdarea și încrederea în educație. Pentru Matei și Marilu, aceste valori se transformă în proiecte, pași profesionali măsurați și grijă față de cei mici.
Istoria trăită în jurul lui „Il Luce” rămâne vie în gesturi simple: un sfat transmis la timp, o discuție despre cartea potrivită, un drum făcut împreună. Iar acasă, acolo unde „România e casa noastră” capătă sens pentru toți, firele acestei familii continuă să se împletească în proiecte, visuri și planuri care merg mai departe fără ostentație.