Un experiment jurnalistic desfășurat în București a scos la lumină cât de fragilă este transparența în privința grilelor de salarizare din instituțiile publice, în special la nivelul primăriilor de sector. Deși regulile sunt clare, aplicarea lor rămâne, în multe locuri, o chestiune de noroc.
Lipsa de vizibilitate afectează dezbaterea publică: fără informații la zi, discuțiile alunecă spre generalizări sau stereotipuri, iar evaluarea corectă a politicilor salariale devine dificilă. Transparența nu este un exercițiu de imagine, ci condiția minimă pentru egalitate de tratament și responsabilitate administrativă.
Transparența salarială permite identificarea dezechilibrelor, clarifică diferențele dintre posturi și descurajează excesele. Când regulile sunt vizibile, presiunea publică funcționează, iar administrația devine mai predictibilă și mai profesionistă.
Ce au găsit jurnaliștii în București
În urma vizitelor făcute la primăriile de sector, au apărut discrepanțe notabile între ceea ce ar trebui să existe pe avizier și ceea ce se poate, efectiv, consulta.
La Primăria Sectorului 2, deși avizierul este încărcat cu diverse documente și decizii, lista salariilor nu apare. Situația se repetă și la Primăria Sectorului 1, unde, în pofida unui avizier bogat în informații, grila de salarizare nu a putut fi identificată nici după o căutare atentă.
Asemenea absențe ridică semne de întrebare firești: dacă regulile sunt aceleași pentru toți, de ce unele instituții le bifează, iar altele nu? Publicul nu trebuie să rămână cu impresia că toți bugetarii au venituri mari sau, dimpotrivă, că unii trăiesc la limită, în timp ce alții încasează sume considerabile — în anumite cazuri, zeci de mii de lei lunar pe posturi cu responsabilități ridicate.
Banii publici vin din contribuțiile tuturor, iar dreptul oamenilor de a ști cum sunt cheltuiți nu este negociabil. Fără date clare, nu pot exista discuții oneste despre performanță, eficiență sau priorități bugetare.
Transparența nu echivalează cu vânătoarea de vinovați, ci cu reguli simple: publici corect, actualizezi la timp, explici diferențele acolo unde ele există.
În teren, jurnalistul și cetățeanul obișnuit se lovesc, prea des, de uși închise informațional. Până când regulile vor fi respectate unitar, rămâne esențială verificarea constantă a avizierelor și a secțiunilor dedicate transparenței pe site-urile instituțiilor, pentru ca informațiile salariale să fie, cu adevărat, la vedere.
Normele cer publicarea periodică a veniturilor pe funcții și grade, astfel încât oricine să poată verifica, simplu și rapid, cum sunt retribuiți angajații din administrația locală. Realitatea din teren arată, însă, că aceste informații fie lipsesc de pe aviziere, fie nu sunt de găsit pe site-urile instituțiilor.
Publicarea grilelor de salarizare, la termene fixe, este o obligație legală și un drept al publicului de a cunoaște cum sunt cheltuiți banii din bugetele locale.
Ce spune legea și ce se întâmplă în practică
Instituțiile publice trebuie să afișeze de două ori pe an grilele actualizate: la începutul primăverii și la începutul toamnei. În practică, multe entități tratează subiectul selectiv, lăsând spațiu pentru confuzie și neîncredere. Când un cetățean caută aceste date și nu le găsește, mesajul transmis este că regula e opțională, deși nu este.
Termene-limită cheie: 31 martie și 30 septembrie — repere la care grilele de salarizare trebuie să fie publice și ușor de consultat.