La 78 de ani, Cornel Dinu traversează una dintre cele mai apăsătoare perioade din viață. Fostul mare dinamovist nu a mai părăsit locuința de aproximativ doi ani, trăind singur și evitând contactul cu exteriorul. „Mister” a revenit însă, în ultimele luni, cu vești care arată o schimbare de direcție: vorbește despre somn reglat, renunțarea la pastile și o stare pe care o descrie ca fiind „acceptabilă”. Dezvăluirile au fost făcute în emisiunea FANATIK DINAMO de marți, 7 aprilie, când a povestit cum a trecut de la disperare la pași mărunți, dar concreți, spre echilibru.
„Sunt acceptabil acum. Am renunțat la somnifere.”
Fostul internațional spune că, odată ce a oprit pastilele, a reușit să-și așeze din nou ritmul biologic. Obiceiurile de seară și dimineață au început să urmeze un tipar clar, esențial pentru revenire: culcare la miezul nopții și trezire după opt ore. Este un detaliu pe care l-a subliniat ca pe un reper de stabilitate, după multe luni dominate de insomnii și fluctuații greu de controlat.
„De câteva zile mă culc pe la ora 00:00 și mă trezesc pe la 08:00 – 09:00.”
Procesul nu a fost lipsit de incidente. Dinu a recunoscut că a avut căzături și momente delicate, dar susține că a depășit etapa critică în care somniferele îi complicau starea. Acum își descrie situația drept „acceptabilă”, menționând că a rămas disponibil pentru dialog și că urmărește să-și mențină ritmul zilei la valori normale.
„Am avut niște căzături, dar acum sunt pe limite normale.”
În prezent, traseul lui Cornel Dinu înseamnă mai puțină medicație, un program de somn reglat și monitorizare medicală periodică. Spune că ultimele internări au fost „acum câteva luni”, iar acum își organizează zilele astfel încât să nu mai depindă de pastile și să păstreze un ritm care să-i sprijine organismul. Pentru „Mister”, diferența dintre vara lui 2025 și începutul lui 2026 se vede în detalii: ore fixe, alimentate de o disciplină pragmatică și de dorința de a rămâne prezent, chiar dacă în continuare discret, în viața de zi cu zi.
La capătul acestor opt luni, portretul lui Cornel Dinu este al unui om care, în locul resemnării de altădată, mizează pe pași mici, constanți. Somnul a redevenit aliat, iar renunțarea la somnifere și vizitele la medici conturează un plan de echilibru pe termen lung, pe care îl respectă cu aceeași rigoare cu care, odinioară, dicta traseul din teren.
Vara lui 2025, momentul confesiunii care a cutremurat suporterii
În august 2025, Dinu a vorbit deschis despre lupta sa cu o depresie severă și despre izolarea prelungită. Mărturiile sale au lăsat atunci impresia că își privește cu resemnare finalul de drum, după o perioadă în care fusul orar dat peste cap și nopțile nedormite i-au dominat rutina. Mesajul, rostit cu o sinceritate tăioasă, a rămas în memoria celor care l-au ascultat.
„Ce să fac, îmi aștept sfârșitul. Nu e rău, dar asta e viața.”
În spatele frazei s-a aflat un om epuizat de boală și dezamăgiri, care a ales să tacă luni la rând și să evite spațiile publice. Despre viața între patru pereți, „Procurorul” a povestit că a învățat să-și drămuiască energia și să-și construiască, pas cu pas, un program zilnic care să nu-l strivească. Atunci, perspectiva era sumbră, dar tocmai de aici începe drumul schimbării.
Internare, investigații și renunțarea la pastile: cum se simte acum
În lunile care au urmat, Cornel Dinu a ajuns la Spitalul Universitar, unde a fost cazat într-o rezervă, nu la terapie intensivă, și a trecut prin mai multe investigații medicale. A mai fost consultat și la Spitalul Elias. Experiența din spital a coincis cu o decizie fermă legată de medicația pentru somn, pe care o asociază cu neplăcerile din ultima perioadă.