Ea a explicat că, deși a primit propuneri de sprijin din partea unor prietene, nu se poate îndepărta de acasă pentru orele și distanța implicate până la locul înhumării.
Potrivit spuselor sale, ceremonia de adio are loc în Stoenești, județul Olt, la aproximativ 200 de kilometri de locuința familiei. Chiar dacă s-a mobilizat pentru apariții scurte în afara casei, Oana subliniază că acestea au fost limitate la intervale foarte scurte, de ordinul a două ore, din cauza responsabilităților de îngrijire pe care le are.
De ce nu merge Oana Lis la înmormântarea bunicii
Fosta soție de primar a detaliat că se confruntă cu presiunea publică, dar și cu obligația morală de a-i rămâne aproape lui Viorel. Ea spune că, în ciuda ofertelor de ajutor, există o dependență care o obligă să fie disponibilă permanent, cu atât mai mult cu cât au existat și episoade recente care au îngrijorat-o în legătură cu sănătatea acestuia.
„Mă doare sufletul și că a murit bunica mea și că nu pot să mă duc acolo. Oamenii poate or să mă judece că am venit la emisiune, dar am plecat două ore de acasă. Sunt 200 de kilometri până acolo (…) Mulți oameni au venit în ea bunica lor, mulți mi-au scris de ea (…) Nu pot să ajung pentru că nu am cu cine să îl las pe Viorel. Viorel nu mă are decât pe mine. S-au oferit niște prietene să vină să stea cu el, dar este și dependența (…) De exemplu, ieri a avut o tuse foarte puternică care putea fi cardiacă. Într-un fel, mă doare, dar într-un fel sunt împăcată”
În acest context, Oana arată că și-ar dori să fie prezentă alături de familie, însă prioritizarea îngrijirii soțului a înclinat balanța. Ea a recunoscut că plecarea pentru o zi întreagă i-ar genera teamă, știind că oricând ar putea apărea o agravare bruscă a stării lui Viorel. Din acest motiv, a ales să rămână acasă, chiar dacă anticipează că unii ar putea interpreta decizia drept lipsă de implicare.
Ce a făcut bunica Oanei Lis cu trei zile înainte să moară?
Vorbind despre legătura cu bunica, Oana a subliniat că a sprijinit-o constant, de la internări și intervenții medicale, până la acoperirea costurilor pentru îngrijire. Spune că preferă să păstreze în minte imaginea femeii dragi așa cum era în viață, nu „în coșciug”, iar ultima amintire e una luminoasă: cu numai câteva zile înainte de deces, bunica savura un desert pregătit acasă.
„Într-un fel, cred că mi-ar fi fost greu să o văd moartă, în coșciug. Vreau să mi-o amintesc pe bunica mea așa cum era, în momentele astea nu mai contează absolut nimic (…) Pe bunica mea am operat-o de nu știu câte ori, i-am plătit asistente (…) Acum trei zile mânca din amandinele făcute de mine (…) Bunica mea a fost foarte bine îngrijită”
Din mărturisirile sale reiese că dorința de a rămâne aproape de soț se împletește cu nevoia de a-și proteja propria memorie afectivă legată de bunică. Ea insistă că a făcut, în timp, tot ce a ținut de ea pentru a-i asigura bătrânei confortul și tratamentele necesare, iar alegerea de acum reflectă atât situația medicală din familie, cât și modul în care vrea să-și păstreze amintirile.
În aceste zile, Oana Lis rămâne acasă, lângă Viorel, gestionând îngrijirea zilnică și comunicând cu rudele din Olt pentru detaliile legate de ceremonie, în timp ce prietenii care s-au oferit s-o ajute rămân în așteptare pentru eventuale nevoi punctuale.