Artista a vorbit cu emoție despre Tudor, cel pe care l-a numit toată viața „unchi”, deși nu îi era rudă de sânge, și pe care l-a descris drept un sprijin statornic și un om de o generozitate rară.
Doliu pentru Theo Rose
Potrivit mărturisirilor sale, Tudor a fost prezent, discret și hotărât, în toate etapele importante ale drumului ei artistic. El a lucrat ca salvator ISU, iar în ochii cântăreței a rămas un „munte de bărbat”, capabil să îmbine pasiunea pentru rock cu susținerea necondiționată a muzicii pe care o cântă ea. Relația lor, construită pe respect, umor și apropiere autentică, a făcut ca Theo să-l considere familie în cel mai deplin sens al cuvântului.
Artista a rememorat faptul că unchiul venea la marile ei concerte, se uita la emisiunile importante pentru cariera ei și nu ezita să-i trimită idei de piese sau încurajări, ca un adevărat fan și confident. În centrul acestui portret, Theo a pus accent pe felul în care Tudor s-a mândrit cu ea încă din copilărie și pe absența oricărei amintiri neplăcute legate de el.
„Zilele trecute, Tudor a plecat. Nu-mi era unchi de sange, dar asa ne-am avut toata viata. Radeam mereu impreuna ca el era, de fapt, sotul surorii matusii care e sotia fratelui mamei mele. :)) Tudor a fost salvator ISU si un munte de barbat, iubitor de rock si de mine in acelasi timp, ceea ce am considerat mereu o adevarata performanta in materie de toleranta. Si de asta mai radeam uneori. A venit la toate concertele mele mari si a urmarit Vocea Romaniei ca cel mai mare fan. Ba chiar imi trimitea sugestii de piese pentru concurenti. S-a mandrit cu mine de cand eram mica, de parca as fi fost a lui, si n-a lipsit de la niciunul dintre momentele importante din viata mea.
Am vrut sa-l onorez povestindu-va despre el, pentru ca este unul dintre foarte putinii oameni apropiati cu care nu am nicio amintire neplacuta. Dumnezeu sa-l ierte pe Tudor si sa mai lase pe Pamant oameni ca el! Multumesc ca ati citit!”
Mesajul artistei
În mesajul său, Theo Rose a ales să sublinieze atât omul cât și modelul moral pe care l-a reprezentat pentru ea. A vorbit despre felul în care Tudor îmbina fermitatea cu tandrețea, gluma cu seriozitatea și iubirea pentru muzică cu respectul față de vocația ei. Această notă personală explică de ce el a fost prezent în public la evenimentele care i-au marcat cariera și de ce i-a urmărit cu atenție evoluția în proiecte televizate importante, ca un susținător dedicat.
Tonul confesiunii este cald și lucid, fără artificii, iar cuvintele alese transmit, dincolo de suferința pierderii, dorința artistei de a-i cinsti numele. Faptul că l-a numit „unchi” toată viața, deși legătura lor era una extinsă în arborele familial, spune mult despre apropiere, despre rolul lui Tudor în familia lărgită și despre locul pe care l-a avut în inimile celor dragi.
Mesajul a fost făcut public de artistă pe rețelele sociale, acolo unde împărtășește frecvent gânduri personale și momente definitorii din parcursul său profesional.