Marți, 9 iunie, liderii suveraniști Călin Georgescu și George Simion au cerut public suspendarea președintelui Nicușor Dan, pe fondul tensiunilor generate de desemnarea lui Eugen Tomac ca premier. Declarațiile au venit la ore diferite și din locuri diferite — ceea ce spune ceva despre coordonarea mișcării.
George Simion a publicat primul mesajul, în cursul dimineții: „Nicușor Dan — suspendat! Pentru anularea voinței românilor. Soluția ieșirii din criză nu e Tomac, ci Anticipatele.” Postarea a strâns în cinci ore peste 44.000 de reacții, aproximativ 25.000 de comentarii și peste 2.000 de distribuiri. Sunt cifre care nu se obțin dintr-un simplu mesaj de rutină — audiența era pregătită să reacționeze.
Georgescu, declarație de la tribunal: „Imediat, nu mâine”
Călin Georgescu a venit cu declarația lui câteva ore mai târziu, de la Judecătoria Sectorului 1, unde are termen în dosarul în care este judecat pentru propagandă legionară. Locul nu e întâmplător din punct de vedere comunicațional: apariția în fața instanței și cererea de suspendare a președintelui, în aceeași zi, construiesc o narațiune coerentă pentru publicul care îl urmărește.
„Este momentul ca imediat să începeți procedura de suspendare împotriva președintelui ilegal de la Cotroceni. Și asta nu mâine, nu prin alte demersuri, ci imediat. Pentru că acest om, în afară de faptul că este un lider slab, este într-o poziție care pune în dificultate întregul stat român”, a declarat Georgescu.
Ce spune Constituția despre suspendarea lui Nicușor Dan
Procedura de suspendare a unui președinte român nu e la îndemâna oricui și nu se întâmplă rapid. Conform Constituției, suspendarea poate fi inițiată doar în cazul unor fapte grave prin care șeful statului încalcă prevederile Legii fundamentale. Nu ajunge nemulțumirea politică, oricât de zgomotoasă ar fi. Cererea trebuie semnată de cel puțin o treime din totalul deputaților și senatorilor, Curtea Constituțională trebuie consultată și emite un aviz, iar votul final necesită majoritate parlamentară. Dacă suspendarea trece de Parlament, urmează un referendum național — organizat în cel mult 30 de zile — în care cetățenii decid demiterea sau nu.
AUR nu deține o treime din locurile parlamentare. Fără o coaliție largă care să includă parlamentari din alte formațiuni, cererea de suspendare rămâne un gest politic, nu o mișcare instituțională cu șanse reale. Curtea Constituțională a funcționat constant ca frână în astfel de proceduri, mai ales când motivele invocate sunt politice, nu juridice clare.
Operațiune de imagine sau inițiativă reală — ce urmează după cererea de suspendare
Tensiunea de fond vine din decizia lui Nicușor Dan de a-l desemna pe Eugen Tomac în funcția de premier, o alegere care a nemulțumit tabăra suveranistă și a amplificat acuzațiile că președintele acționează împotriva voinței exprimate la alegeri. Nimeni din tabăra suveranistă nu a indicat marți care sunt „faptele grave” concrete prin care Nicușor Dan ar fi încălcat Constituția. Fără asta, procedura nu pornește. Iar faptul că aceste declarații coincid cu o zi de tribunal pentru Georgescu sugerează că avem de-a face cu o operațiune de comunicare, nu cu o inițiativă parlamentară serioasă — cel puțin deocamdată.
Reacția parlamentarilor AUR în zilele următoare va arăta dacă există o inițiativă concretă sau dacă totul s-a oprit la postarea de pe rețelele sociale. Dacă nu apare nicio semnătură colectată până la sfârșitul acestei săptămâni, mesajul de marți rămâne exact ce pare: presiune de imagine, nu acțiune constituțională. România a mai trecut prin momente în care apelul la suspendarea președintelui a energizat o bază electorală fără să producă niciun efect juridic. Întrebarea care rămâne e dacă publicul larg face diferența între un gest politic și o procedură reală — și dacă politicienii mizează tocmai pe faptul că nu o face.