Revista își propunea răspândirea telegrafiei și telefoniei fără fir în România, având redactori pe Ion Dragu și Aurel Clococeanu. Sediul era în str. Sărindar nr. 4. Începând cu nr. 10 (15 noiembrie 1925) redactor al acestei publicațtii a fost ing. Nicolae Lupaș.
Inițial, revista a avut o apariție săptămânală și își propunea „[…] a lămuri, a edifica, a sfătui, a îndruma pe amatori, a seconda pe constructori și a înlesni pe vânzători și instalatori […] pentru a oferi tuturor pe care îi interesează îndeaproape într-un chip sau altul, aplicarea utilă și plăcută a celei mai mari descoperiri a veacului, o tribună liberă destinată dezbaterii și clarificării cu obiectivitate și cu cumpănire a chestinilor pe care le ridică zilnic acțiunea de continuă perfecționare și răspândire a radiofoniei, pentru a informa cât mai complet, mai lămurit și mai sigur asupra tot ce se leagă de TFF […]”. În cele 47 de numere apărute (până în aprilie 1928), s-au publicat numeroase articole tehnice și de propagandă pentru sprijinirea amatorilor de emisie. Astfel, în nr. 4, a fost publicat „Vocabularul politeții” cuprinzând prescurtările uzuale de trafic radio, utilizate și azi. S-au publicat de asemenea articole despre: metode de învățare a alfabetului Morse, codul Q, lecții de inițiere în radioamatorism