Tânăra pusese inițial pe seama oboselii episoadele de rău, însă simptomele tot mai intense au trădat o problemă gravă de sănătate.
Simptome ignorate și prăbușirea care i-a schimbat cursul vieții
După aproape nouă luni petrecute în Galapagos, unde a avut episoade de respirație dificilă și, în timpul unei sesiuni de snorkeling, a fost la un pas de înec, Mollie s-a întors în Marea Britanie. La numai aproximativ 48 de ore de la revenire, într-un magazin, a început să aibă vărsături și s-a prăbușit.
Anterior, tânăra ceruse ajutor medical, însă i s-a spus că problemele ar fi legate de stres și oboseală, ba chiar că totul ar fi „în capul ei”. Episodul din supermarket a dus, însă, la o evaluare de urgență la Spitalul Airedale, din Steeton, unde investigațiile au indicat existența unei mase tumorale de aproximativ 15 cm, localizată în zona inimii și a plămânilor.
„Cea mai proastă veste din viața mea, nici măcar nu pot explica cum m-am simțit acum. Nici până în ziua de azi nu pot să înțeleg: [când mi s-a spus] țipam la mama mea despre planurile mele de viitor, despre cum tot ce puteam face era să mă uit la perete și să plâng și să țip”.
Diagnosticul primit a fost de limfom non-Hodgkin în stadiul patru, o formă de cancer al sistemului limfatic cu evoluție agresivă atunci când este depistată târziu.
Tratamentul început rapid și impactul asupra visului de a deveni mamă
În fața unui tablou clinic avansat, echipa medicală a inițiat tratamentul de chimioterapie pe 21 februarie. Din cauza urgenței și extensiei bolii, procedura de crioconservare – prin care se pot păstra la rece, pentru viitor, celulele reproductive – nu a mai fost posibilă la acel moment.
Pentru a proteja, pe cât se poate, șansele de fertilitate, medicii i-au administrat o injecție care a indus menopauză temporară. Măsura este folosită în anumite protocoale oncologice, cu scopul de a reduce efectele toxice ale chimioterapiei asupra funcției ovariene, astfel încât, atunci când starea o va permite, să existe o posibilitate de sarcină.
„Cea mai rea parte pentru mine, pentru că întotdeauna mi-am dorit să fiu mamă”.
Mollie a vorbit deschis despre șocul emoțional al diagnosticului și despre felul în care visul de a avea copii a fost brusc pus între paranteze. Chiar dacă parcursul medical este dificil, echipa care o îngrijește i-a explicat pașii următori ai terapiei și modul în care organismul va fi monitorizat în timpul curelor de citostatice, cu accent pe siguranță și pe calitatea vieții în lunile următoare.
La momentul prăbușirii, tânăra se întorsese în Anglia după o perioadă prelungită petrecută în Galapagos, iar primele manifestări – dificultăți de respirație și episoade de leșin – apăruseră chiar în timpul vacanței. Povestea ei rămâne, mai ales, despre atenția la semnalele corpului și despre cât de repede un control potrivit poate schimba direcția îngrijirii.