Maria Constantin a vorbit recent despre legătura ei cu Silviu Prigoană și despre zilele care au urmat veștii tragice din 12 noiembrie 2024, când omul de afaceri s-a stins la 60 de ani, în urma unui atac de cord. Artista și-l amintește drept un om plin de energie, un mentor care i-a fost și naș, iar cuvintele sale surprind emoția momentului în care a aflat dispariția celui care i-a marcat parcursul profesional ș
i personal.
Potrivit celor spuse de interpretă, vestea a lovit ca „un trăsnet”. A rămas, după cum mărturisește, împietrită, incapabilă să creadă că bărbatul pe care îl știa neobosit și mereu implicat nu mai este. În spațiul public, reacția sa a fost una sobră, fără gesturi ostentative, dar cu un mesaj limpede de recunoștință pentru omul care a susținut-o.
De ce nu a mers Maria Constantin la înmormântarea lui Silviu Prigoană
Absența Mariei Constantin de la funeralii a stârnit întrebări firești printre admiratori. Artista a explicat că momentul a fost extrem de greu pentru ea și că impactul dispariției lui Silviu Prigoană a fost copleșitor. A vorbit despre clipele de după aflarea veștii și despre modul în care a ales să își trăiască doliul, subliniind, mai ales, respectul și recunoștința pentru omul care i-a fost alături în etape esențiale ale carierei.
Mesajul transmis a pus accent pe discreție și pe nevoia de liniște. Dincolo de polemicile apărute în jurul ceremoniei, artista a preferat să vorbească despre omul Silviu Prigoană și despre lucrurile pe care i le-a lăsat moștenire morală: rigoarea, ambiția, încrederea că munca și seriozitatea dau roade în timp.
Silviu Prigoană se mândrea cu fina lui, Maria Constantin
Relația celor doi a depășit, în timp, zona protocolară a legăturii de nașă–fină. Maria spune că a primit sfaturi, îndrumare și încurajări. Ea își amintește și de atmosfera întâlnirilor în cerc restrâns, de oameni cu profesii diverse care se adunau în jurul antreprenorului. Descrierile ei conturează un mediu select, unde se discutau idei, proiecte și se lega prietenia.
„Erau tot felul de medici, specialiști, nu vă închipuiți că intra oricine.”
Artista amintește că la astfel de reuniuni participa și Teo, iar în amintirile ei apare și numele regretatului Marcel Toader. Dincolo de componenta mondenă, accentul cade pe felul în care Silviu Prigoană își prețuia apropiații și pe modul în care se mândrea cu reușitele lor, inclusiv cu cele ale Mariei.
„Nașul” a fost pentru ea un reper: omul care a știut să observe potențialul, să ceară performanță, dar și să ofere sprijin atunci când era nevoie. În prezent, cântăreața vorbește cu emoție despre acei ani, despre telefonul care n-a mai sunat și despre proiectele pe care și le propusese să i le arate.
După 12 noiembrie 2024, pentru Maria Constantin timpul s-a împărțit în „înainte” și „după”. Mărturia ei adună frânturi de viață, scene din culisele întâlnirilor restrânse și imaginea omului energic care i-a rămas în minte. Iar din tot acest tablou, artista alege să lase în față respectul pentru memoria celui care i-a fost mentor și naș.