Dosarul privind cazul lui Mario Alin a intrat oficial în atenția Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Timiș la data de 21 ianuarie 2026, după o sesizare transmisă de Inspectoratul de Poliție Județean Timiș. De atunci, echipele DGASPC au însoțit autoritățile la toate audierile minorilor implicați, inclusiv la cele ce privesc suspiciuni referitoare la distribuirea de substanțe interzise în rândul adolescenților. Instituția subliniază că evaluările se desfășoară etapizat și cu accent pe nevoile copilului.
Ce măsuri a stabilit Comisia pentru Protecția Copilului Timiș
În privința copilului de 13 ani, care nu poate fi tras la răspundere penală, Comisia pentru Protecția Copilului Timiș a dispus o măsură de protecție specială: supravegherea specializată în cadrul familiei. Această opțiune presupune monitorizare și intervenții dedicate, astfel încât mediul familial să rămână principalul cadru al sprijinului, cu condiția respectării unui plan individualizat.
„Doresc să precizez că, în toată această perioadă, familia respectivului minor a colaborat cu noi şi am păstrat permanent legătura, atât cu familia, cât şi cu copilul, urmând ca, în funcţie de rezultatele evaluărilor care vor avea loc, acest copil să fie inclus în diferite tipuri de programe, inclusiv consiliere psihologică, psihoterapie, consiliere familială sau reabilitare medicală”, a transmis Smaranda Marcu, purtătorul de cuvânt al DGASPC Timiş.
Reprezentanții DGASPC explică faptul că deciziile privind intervențiile țintite se fundamentează pe evaluări complexe, realizate în mai multe etape. Inițial, se derulează evaluarea psihologică, care oferă o imagine de ansamblu și indicii privind nevoile imediate ale minorului; ulterior urmează evaluarea medicală, necesară pentru a contura direcțiile clinice sau terapeutice specifice.
„În situaţia aceasta este important să facem o evaluare complexă, atât medicală cât şi psihologică. Există diferenţe între acestea. Prima dată se trece la o evaluare psihologică, unde putem să vedem un tablou, anumiţi indici, şi ulterior intră într-o evaluare medicală. Aceste demersuri durează un timp şi sunt deosebit de importante pentru a putea stabili ce fel de măsuri, ce fel de programe, ce felul de intervenţii pot fi luate în funcţie de specificitatea cazului”, au precizat oficialii instituției.
Posibile intervenții și locul unde va rămâne minorul
DGASPC Timiș detaliază diferențele dintre tipurile de sprijin ce pot fi mobilizate. Consilierea este o intervenție de primă linie, focalizată pe orientare și stabilizare, în timp ce psihoterapia presupune un proces de durată, construit pe obiective terapeutice clar definite. Intervențiile medicale pot completa planul, în măsura în care evaluările le recomandă.
„De asemenea, cu privire la intervenţii, aş putea să fac o diferenţă între consiliere, psihoterapie, intervenţii medicale. Consilierea este un aspect primar pe care putem să-l facem (…) iar psihoterapia este un proces de lungă durată, unde avem nevoie de mult mai multe detalii pentru a putea demara un astfel de proces”.
În ceea ce privește locul în care copilul va rămâne pe termen scurt și mediu, instituția afirmă că sunt analizate toate variantele. Printre acestea se regăsește și posibilitatea instituționalizării într-un centru rezidențial, o opțiune evaluată în paralel cu menținerea măsurii de supraveghere în familie. Decizia finală va ține cont atât de rezultatele evaluărilor, cât și de tensiunile apărute în comunitățile din care provine minorul, pentru a preveni escaladarea conflictelor și pentru a asigura un cadru stabil de recuperare.
Potrivit DGASPC, rolul echipelor multidisciplinare este să configureze un plan coerent de suport, care poate include consiliere psihologică, psihoterapie, consiliere familială sau reabilitare medicală, în funcție de nevoile identificate. În tot acest timp, colaborarea cu familia rămâne esențială, fiind monitorizată prin întâlniri periodice și raportări către Comisie, astfel încât evoluția copilului să poată fi urmărită atent și ajustată când este necesar.
Etapele administrative și clinice continuă în ritmul impus de protocoalele instituționale: completarea evaluării psihologice, eventualele investigații medicale suplimentare, formularea recomandărilor și, la nevoie, direcționarea către servicii specializate din rețeaua publică sau parteneri acreditați. Calendarul acestor demersuri depinde de complexitatea cazului și de disponibilitatea specialiștilor implicați.