După ani întregi de speranță și dorință, visul lui Emily a devenit, în sfârșit, realitate: a adus pe lume trei fetițe superbe. Totuși, la doar o zi după această minune, soțul ei le-a părăsit, pretinzând că micuțele erau blestemate. În timp ce le legăna cu grijă, Emily simțea cum inima i se umple de iubire pentru Sophie, Lily și Grace
Aceste mici miracole erau tot ceea ce își dorise vreodată, rodul unor rugăciuni neîncetate și al unui vis purtat în suflet. Privindu-le chipurile liniștite în somn, le șoptea promisiuni de iubire necondiționată și protecție, jurându-le că nu le va abandona niciodată.
Dar când Jack s-a întors acasă, ceva era diferit. Fața lui era albă ca varul, iar pașii lui păreau ezitanți. S-a oprit în pragul ușii, incapabil să se apropie. — Jack? — l-a întrebat Emily, făcând semn către scaunul de lângă ea. — Hai, vino să le cunoști pe fetițele noastre. Sunt aici… Am reușit.
Jack a mormăit câteva cuvinte despre cât de frumoase erau, dar a evitat să o privească în ochi, mișcându-se stângaci, ca și cum ceva îl apăsa.
După ce și-a adunat curajul, Jack a răspuns, în cele din urmă:
— Emily, nu cred că le putem păstra.
Cuvintele lui au lovit-o ca un trăsnet.
— Ce vrei să spui? Sunt fiicele noastre!
Jack a ezitat, apoi a mărturisit cu greu:
— Mama… Mama mea a fost la o ghicitoare. Ea spune că fetele sunt blestemate, că îmi vor aduce ghinion și… îmi vor cauza moartea.
Emily îl privea cu neîncredere. Șocul inițial s-a transformat treptat într-o furie arzătoare.
— Tu vrei să ne părăsești pe baza unor superstiții absurde? Jack, acestea sunt FIICELE tale!
Jack a ridicat din umeri, privirea pierdută, vocea devenind rece.
— Dacă vrei să te ocupi de ele, e alegerea ta…